abiotic, ~ă a [At: DEX² / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr abiotique] 1 Lipsit de viață. 2 Incompatibil cu viața.

abiótic, -ă adj. (biol.) Care se opune vieții; care este lipsit de viață; incompatibil cu viața. ◊ Factori abiotici v. factor. • sil. -bi-o-. pl. -ci, -ce. / < fr. abiotique; cf. gr. ᾰβιος < ά- „fără”, βίος „viață”

ABIOTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, fără viață. [Pr.: -bi-o-]

ABIOTIC, -Ă adj. Lipsit de viață. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viață].

abiotic, -ă adj. lipsit de viață. (< fr. abiotique)

abiotic, -ă, abiotici, -e, adj. (Biol.) Lipsit de viață.

ABIOTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de abioză; propriu abiozei. [Sil. a-bi-o-tic] /<fr. abiotique

abiotic (desp. -bi-o-) adj. m., pl. abiotici; f. abiotică, pl. abiotice

abiotic (-bi-o-) adj. m., pl. abiotici; f. abiotică, pl. abiotice

abiotic adj. → biotic

ABIÓTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + biotikos „de viață”) adj. (BIOL.) Lipsit de viață. Temperatura, umiditatea etc. sunt factori a. ai mediului.