2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABILITATE, abilități, s. f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri. – Din fr. habilité, lat. habilitas, -atis.

abilitate sf [At: CADE / E: fr habileté, lat habilitas] Îndemânare.

abilitáte s.f. 1 (Capacitatea de a acționa cu) agerime, pricepere, iscusință, îndemînare, dibăcie. Lucrează cu multă abilitate. ♦ (peior.; la pl.) Șmecherii. Folosește tot felul de abilități avocățești. 2 (psih.) Termen care desemnează substratul constituțional sau dobîndit al unor însușiri psihice de mare randament de care dispune cineva. • pl. -ăți. /<fr. habileté, lat. habilĭtas, -atis.

*ABILITATE sf. Dibăcie, destoinicie, pricepere, îndemînare, iscusință: nu e proces oricît de nedrept care să nu se poată cîștiga cu ~ (BR.-VN.) contr. NEABILITATE [fr.< lat.].

ABILITATE, abilități, s. f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii, șiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.

ABILITATE s. f. Îndemînare, destoinicie, dibăcie, pricepere, iscusință. A jucat [partida de șah] cu multă abilitate și a obținut victoria după 52 de mutări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. ◊ (La pl., peiorativ) Tertipuri, șmecherii. Umblă cu abilități avocățești.

ABILITATE, abilități, s. f. (La sg.) Îndemînare, iscusință, pricepere. ♦ (La pl.) Șmecherii. – Fr. habilité (lat. lit. habilitas, -atis).

ABILITATE s.f. Calitatea de a fi abil; îndemînare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas].

abilitate s. f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) șiretlicuri. (< fr. habilité, lat. habilitas)

abilitate s.f. Îndemînare, iscusință.

ABILITATE ~ăți f. 1) Caracter abil; capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dibăcie; îndemânare; măiestrie; pricepere. 2) mai ales la pl. Manifestare abilă; lucru sau act făcut cu ingeniozitate și finețe. [G.-D. abilității] /<fr. habilité, lat. habilitas, ~atis

*abilitáte f. (lat. habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: abilitate de a moșteni.

abilitát, -ă adj. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. • pl. -ți, -te. /v. abilita.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abilitate s. f., g.-d. art. abilității; (deprinderi) pl. abilități

abilitate s. f., g.-d. art. abilității; (deprinderi) pl. abilități

abilitate s. f., g.-d. art. abilității; (șmecherii) pl. abilități

abilitat adj. m., pl. abilitați; f. sg. abilitată, pl. abilitate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABILITATE s. v. delegație, împuternicire, mandat, procură.

ABILITATE s. destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...)

Abilitate ≠ inabilitate, stângăcie

Intrare: abilitate
abilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abilitate
  • abilitatea
plural
  • abilități
  • abilitățile
genitiv-dativ singular
  • abilități
  • abilității
plural
  • abilități
  • abilităților
vocativ singular
plural
Intrare: abilitat
abilitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abilitat
  • abilitatul
  • abilitatu‑
  • abilita
  • abilitata
plural
  • abilitați
  • abilitații
  • abilitate
  • abilitatele
genitiv-dativ singular
  • abilitat
  • abilitatului
  • abilitate
  • abilitatei
plural
  • abilitați
  • abilitaților
  • abilitate
  • abilitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abilitate, abilitățisubstantiv feminin

  • 1. (la) singular Calitatea de a fi abil; caracter abil; capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință. DEX '09 DLRLC DLRM MDA2 DN MDN '00 DLRC NODEX
    • format_quote A jucat [partida de șah] cu multă abilitate și a obținut victoria după 52 de mutări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Aptitudine legată de a face ceva. MDN '00
    • 1.2. (la) plural Deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri, tertipuri. DEX '09 DLRLC DLRM MDN '00
      • format_quote Umblă cu abilități avocățești. DLRLC
      • 1.2.1. Manifestare abilă; lucru sau act făcut cu ingeniozitate și finețe. NODEX
etimologie:

abilitat, abilitaadjectiv

  • 1. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.