2 intrări

O definiție

*abalienéz v. tr. (lat. abalienare). Jur. Alienez, Înstrăinez

Intrare: abalienat
abalienat adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abalienat abalienatul abaliena abalienata
plural abalienați abalienații abalienate abalienatele
genitiv-dativ singular abalienat abalienatului abalienate abalienatei
plural abalienați abalienaților abalienate abalienatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abaliena
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abaliena abalienare abalienat abalienând singular plural
abalienea abalienați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abalienez (să) abalienez abalienam abalienai abalienasem
a II-a (tu) abalienezi (să) abalienezi abalienai abalienași abalienaseși
a III-a (el, ea) abalienea (să) abalieneze abaliena abalienă abalienase
plural I (noi) abalienăm (să) abalienăm abalienam abalienarăm abalienaserăm, abalienasem*
a II-a (voi) abalienați (să) abalienați abalienați abalienarăți abalienaserăți, abalienaseți*
a III-a (ei, ele) abalienea (să) abalieneze abalienau abaliena abalienaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)