O definiție pentru abalienațiune

*abalienațiúne f. (lat. abalienátio, -ónis). Jur. Acțiunea de a abaliena. – Și -ație, dar ob. -are.

Intrare: abalienațiune
abalienațiune substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abalienațiune abalienațiunea
plural abalienațiuni abalienațiunile
genitiv-dativ singular abalienațiuni abalienațiunii
plural abalienațiuni abalienațiunilor
vocativ singular
plural