Definiția cu ID-ul 397718:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
abținea (-n, -ut), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f.