10 definiții pentru a tempo


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo].

A TÉMPO loc. adv. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte). (< it. a tempo)

tempo sn [At: ENC. ROM. 1076 / A și: ~po / E: it, fr tempo] 1 Grad de rapiditate cu care se execută o compoziție muzicală, conform conținutului și caracterului ei Si: mișcare. 2 Ritm. 3 (Lin) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii. 4 (Lin; pex) Ritm al vorbirii. 5 (Muz; ca indicație de execuție; îs) A ~ Revenind la mișcarea de la început.

TÉMPO s.n. 1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo].

TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început. (< it., fr. tempo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

a tempo (loc. it.) v. al tempo.

a(l) primo tempo (loc. it., „la primul tempo”), indicație de revenire la mișcarea inițială după una sau mai multe modificări de tempo (2); abrev.: Iot. sau t.Io.

a(l) tempo (loc. it., „la tempo”), indicație de revenire la mișcarea inițială în urma unei modificări provizorii de tempo (2) printr-o altă indicație de grăbire sau rărire. Abrev.: a.t.

Intrare: a tempo
compus
  • a tempo

a tempo muzică

  • 1. (Ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă.
    surse: DN
  • 2. (Ca indicație de execuție) Revenind la mișcarea de la început.
    surse: DN

etimologie: