3 intrări

22 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ări / E: aținta] 1-4 Ațintire (1-4). corectată

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.

ațântare sf vz ațintare

aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).

aținti vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: a3 + ținti] 1 A îndrepta bătaia unei arme spre o țintă. 2 A-și fixa privirea spre ceva. 3 A-și îndrepta atenția spre ceva. 4 (Fig; rar) A tinde spre un scop.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la ochi, p. ext. la privire, la căutătură) A îndrepta ochii țintă spre cineva sau ceva, a concentra privirea asupra unei ființe sau a unui lucru, a pironi. Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I 12. Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. F. 53. Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233. Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144. ◊ (Cu intervertirea complementelor) Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, D. P. 155. ◊ Refl. Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283. ◊ (Rar, despre alte organe, p. ext. despre om și manifestări ale lui) Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III 14. Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, I 129. Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44. 2. Tranz. (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă, a ochi. Ațintește pușca asupra fiarei. 3. Intranz. (învechit, impropriu) A aspira, a năzui. a tinde, a ținti. Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81. – Variantă: (învechit) ațintá (ALEXANDRESCU, M. 26) vb. I.

AȚINTÁ vb. I. v. aținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. 2. Tranz. A îndrepta o armă de foc spre o țintă; a ochi. 3. Intranz. (Înv.) A aspira, a năzui, a tinde către... [Var.: ațintá vb. I] – Din a3 + ținti.

A AȚINTÍ ~ésc tranz. 1) A privi insistent. ~ privirea. 2) înv. (arme) A îndrepta spre țintă; a ochi. /a + a ținti

ațintì v. a ținti la: 1. a îndrepta vederea spre un punct: ochii tăi ’n zare cu dor îi ațintești AL.; 2. a îndrepta arma la o țintă.

ațintésc v. tr. (d. țintă. V. țintesc). Îndrept, pironesc, fixez: șĭ-a ațintit ochiĭ spre el, asupra luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațintésc, imperf. 3 sg. aținteá; conj. prez. 3 să aținteáscă

ațintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațintésc, imperf. 3 sg. aținteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aținteáscă

ațintesc, -team 1 imp., -tit prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȚINTÍ vb. a fixa, a pironi, a ținti, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stâlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; își ~ ochii.)

AȚINTÍ vb. v. aspira, dori, jindui, năzui, ochi, pofti, pretinde, râvni, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

aținti vb. v. ASPIRA. DORI. JINDUI. NĂZUI. OCHI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

AȚINTI vb. a fixa, a pironi, a ținti, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; își ~ ochii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ațântá, vb. tranz. – A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti (< a- + țintă).

Intrare: ațintare
ațintare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintare
  • ațintarea
plural
  • ațintări
  • ațintările
genitiv-dativ singular
  • ațintări
  • ațintării
plural
  • ațintări
  • ațintărilor
vocativ singular
plural
ațântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațântare
  • ațântarea
plural
  • ațântări
  • ațântările
genitiv-dativ singular
  • ațântări
  • ațântării
plural
  • ațântări
  • ațântărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aținta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
verb (VT3)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațânta
  • ațântare
  • ațântat
  • ațântatu‑
  • ațântând
  • ațântându‑
singular plural
  • ântă
  • ațântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ânt
(să)
  • ânt
  • ațântam
  • ațântai
  • ațântasem
a II-a (tu)
  • ânți
(să)
  • ânți
  • ațântai
  • ațântași
  • ațântaseși
a III-a (el, ea)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațânta
  • ațântă
  • ațântase
plural I (noi)
  • ațântăm
(să)
  • ațântăm
  • ațântam
  • ațântarăm
  • ațântaserăm
  • ațântasem
a II-a (voi)
  • ațântați
(să)
  • ațântați
  • ațântați
  • ațântarăți
  • ațântaserăți
  • ațântaseți
a III-a (ei, ele)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațântau
  • ațânta
  • ațântaseră
Intrare: aținti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținti
  • ațintire
  • ațintit
  • ațintitu‑
  • ațintind
  • ațintindu‑
singular plural
  • ațintește
  • ațintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintesc
(să)
  • ațintesc
  • aținteam
  • ațintii
  • ațintisem
a II-a (tu)
  • ațintești
(să)
  • ațintești
  • aținteai
  • ațintiși
  • ațintiseși
a III-a (el, ea)
  • ațintește
(să)
  • ațintească
  • ațintea
  • aținti
  • ațintise
plural I (noi)
  • ațintim
(să)
  • ațintim
  • aținteam
  • ațintirăm
  • ațintiserăm
  • ațintisem
a II-a (voi)
  • ațintiți
(să)
  • ațintiți
  • aținteați
  • ațintirăți
  • ațintiserăți
  • ațintiseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintesc
(să)
  • ațintească
  • aținteau
  • aținti
  • ațintiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aținti aținta

  • 1. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pironi 6 exemple
    exemple
    • Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I 12.
      surse: DLRLC
    • Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233.
      surse: DLRLC
    • Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144.
      surse: DLRLC
    • Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, D. P. 155.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Despre alte organe, prin extensiune despre om și manifestări ale lui:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III 14.
        surse: DLRLC
      • Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, I 129.
        surse: DLRLC
      • Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă.
    surse: DLRLC sinonime: ochi (vb.) un exemplu
    exemple
    • Ațintește pușca asupra fiarei.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + ținti
    surse: DEX '09 DEX '98