O definiție pentru aținat
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aținát (aținátă), adj. – Înclinat, aplecat. Lat. attĕnuātus (DAR; REW 8654); cf. înțina. Cuvînt puțin folosit (în Trans.); sensul al doilea menționat de DAR, „orgolios”, pare a avea un caracter impropriu.
Intrare: aținat
aținat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)