3 intrări
- ațântat (adj.)
- ațântat (s.n.)
- aținta ațânta
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ațântat1 sn vz ațintat1
ațântat2, ~ă a vz ațintat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ațânta vt vz aținta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ațânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ațântát, -ă, ațântați, -te, adj. – Fixat, țintuit, ochit: „Bine-n armă îndesat, / Și la pieptu-mi ațântat” (Bilțiu, 2013: 51). – Din ațânta.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ațântá, vb. tranz. – A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti (< a- + țintă).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ațântat (adj.)
ațântat (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: ațântat (s.n.)
ațântat (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: aținta
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT3) Surse flexiune: MDA2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)