3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațântat2, ~ă a vz ațintat2

ațântat1 sn vz ațintat1

aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ațântát, -ă, ațântați, -te, adj. – Fixat, țintuit, ochit: „Bine-n armă îndesat, / Și la pieptu-mi ațântat” (Bilțiu, 2013: 51). – Din ațânta.

ațântá, vb. tranz. – A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti (< a- + țintă).

Intrare: ațântat (adj.)
ațântat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațântat
  • ațântatul
  • ațânta
  • ațântata
plural
  • ațântați
  • ațântații
  • ațântate
  • ațântatele
genitiv-dativ singular
  • ațântat
  • ațântatului
  • ațântate
  • ațântatei
plural
  • ațântați
  • ațântaților
  • ațântate
  • ațântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ațântat (s.n.)
ațântat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațântat
  • ațântatul
plural
  • ațântaturi
  • ațântaturile
genitiv-dativ singular
  • ațântat
  • ațântatului
plural
  • ațântaturi
  • ațântaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: aținta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
verb (VT3)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațânta
  • ațântare
  • ațântat
  • ațântatu‑
  • ațântând
  • ațântându‑
singular plural
  • ântă
  • ațântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ânt
(să)
  • ânt
  • ațântam
  • ațântai
  • ațântasem
a II-a (tu)
  • ânți
(să)
  • ânți
  • ațântai
  • ațântași
  • ațântaseși
a III-a (el, ea)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațânta
  • ațântă
  • ațântase
plural I (noi)
  • ațântăm
(să)
  • ațântăm
  • ațântam
  • ațântarăm
  • ațântaserăm
  • ațântasem
a II-a (voi)
  • ațântați
(să)
  • ațântați
  • ațântați
  • ațântarăți
  • ațântaserăți
  • ațântaseți
a III-a (ei, ele)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațântau
  • ațânta
  • ațântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)