O definiție pentru așeu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

așéu (-ée), s. n. – Sapă. – Var. (h)arșeu, (h)a(r)șău. Mag. ásó (Cihac, II, 476), cf. sb. aršov.

Intrare: așeu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eu
  • eul
  • eu‑
plural
  • ee
  • eele
genitiv-dativ singular
  • eu
  • eului
plural
  • ee
  • eelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)