2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchii vt [At: HEM 1983 / P: ~chi-i / Pzi: ~esc / E: așchie + -i] (Trs) A așchia (1).

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).

așchie sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~che, ha~, ia~, ieș~ / P: ~chi-e / Pl: ~ii / E: lp ascla] 1 Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. 2 (Imp) Surcea. 3 (Imp) Fâșii de lemn scoase la rindea. 4 (Rar; nob) Pieliță care se desface în jurul unghiilor. 5 (Rar; nob) Zbârnâitoare.

eșchie[1] sf vz așchie

  1. La intrarea așchie nu figurează această variantă. Posibilă greșeală. — gall

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se des-prinde sau sare dintr-un lemn, dintr-un os, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere. V. țandără, surcea. Săreau bucăți de pietre, așchii de lemn, plugurile le mîncau, le făceau pulbere. CAMILAR, TEM. 47. Îi intraseră în șold, la stingă, cîteva așchii de obuz. SADOVEANU, M. C. 194. N-am desprețuit nici hîrburile de oale vechi... nici chiar așchiile de cremene, pe care astăzi noua știință a arheologiei preistorice le așterne... pe pragul templelor înălțate în onoarea artelor. ODOBESCU, S. II 236. Așchia nu sare departe de trunchi. ȘEZ. I 221. ◊ (Poetic) Se rup de țarini așchiile ploii. LESNEA, A. 97. Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. ♦ Fig. Înțepătură, împunsătură, săgeată, ironie. Cu excepția unor așchii satirice... satira politică... este slab, nesemnificativ reprezentată în antologia de față. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9 /4. Prin carnea lui Manlache a trecut o așchie de frig. POPA, V. 251. – Pronunțat: -chi-e. – Variantă: (regional) háșchie, hășchii (DELAVRANCEA, S. 205), s. f.

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere etc. [Var.: (reg.) háșchie s. f.] – Lat. ascla (= astula sau assula).

ÁȘCHIE ~i f. Bucată mică și subțire desprinsă dintr-un corp (mai ales dintr-un lemn sau os). [G.-D. așchiei; Sil. -chi-e] /<lat. ascla

așchie f. bucată lată în lungul lemnului pentru aprinsul focului: țandără, surcea. [Lat. vulg. ASCLA = clas. ASTULA].

áșchie f., pl. așchiĭ și ășchiĭ (lat. ássula, ástula și astla, pop. ascla, așchie, surcică [dim. d. assis, scîndură], de unde și it. áscola, vpv. cat. ascla, pg. acha; alb. aškĭă, ngr. áskla. Cp. cu pușchea, vechĭ, aclaz, cocleală). Surcea, bucățică de lemn care se desprinde cînd taĭ cu cuțitu sau cu toporu. Prov. Așchia nu sare departe de trunchĭ, copiiĭ seamănă cu părințiĭ. – În Munt. și háșchie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

așchie (-chi-e) s. f., art. așchia (-chi-a), g.-d. art. așchiei; pl. așchii, art. așchiile (-chi-i-)

áșchie s. f. (sil. -chi-e), art. áșchia (sil. -chi-a), g.-d. art. áșchiei; pl. áșchii, art. áșchiile (sil. -chi-i-)

așchie, așchia sg. a., așchiei gen. a., așchii pl., așchiile pl. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÁȘCHIE s. 1. v. surcea. 2. țeapă, țepușă, (rar) spin. (I-a scos o ~ din deget.) 3. v. șpan.

AȘCHIE s. 1. surcea, surcică, țandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălîngă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepniță, (Transilv. și Mold.) scoarță, (înv.) oțapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. țeapă, țepușă, (rar) spin. (I-a scos ~ din deget.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla < assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (< assŭla), it. ascola (< *ascŭla), sp. astilla (< astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii).

Intrare: așchii
așchii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: așchie
  • silabație: aș-chi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchie
  • așchia
plural
  • așchii
  • așchiile
genitiv-dativ singular
  • așchii
  • așchiei
plural
  • așchii
  • așchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașchie
  • hașchia
plural
  • hașchii
  • hașchiile
genitiv-dativ singular
  • hașchii
  • hașchiei
plural
  • hașchii
  • hașchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșchie
  • eșchia
plural
  • eșchii
  • eșchiile
genitiv-dativ singular
  • eșchii
  • eșchiei
plural
  • eșchii
  • eșchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iașchie
  • iașchia
plural
  • iașchii
  • iașchiile
genitiv-dativ singular
  • iașchii
  • iașchiei
plural
  • iașchii
  • iașchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieșchie
  • ieșchia
plural
  • ieșchii
  • ieșchiile
genitiv-dativ singular
  • ieșchii
  • ieșchiei
plural
  • ieșchii
  • ieșchiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

așchie, așchiisubstantiv feminin

  • 1. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: așchiuță
    • format_quote Săreau bucăți de pietre, așchii de lemn, plugurile le mîncau, le făceau pulbere. CAMILAR, TEM. 47. DLRLC
    • format_quote Îi intraseră în șold, la stingă, cîteva așchii de obuz. SADOVEANU, M. C. 194. DLRLC
    • format_quote N-am desprețuit nici hîrburile de oale vechi... nici chiar așchiile de cremene, pe care astăzi noua știință a arheologiei preistorice le așterne... pe pragul templelor înălțate în onoarea artelor. ODOBESCU, S. II 236. DLRLC
    • format_quote Așchia nu sare departe de trunchi. ȘEZ. I 221. DLRLC
    • format_quote poetic Se rup de țarini așchiile ploii. LESNEA, A. 97. DLRLC
    • format_quote poetic Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. DLRLC
    • 1.1. figurat Ironie, săgeată, împunsătură, înțepătură. DLRLC
      • format_quote Cu excepția unor așchii satirice... satira politică... este slab, nesemnificativ reprezentată în antologia de față. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9 /4. DLRLC
      • format_quote Prin carnea lui Manlache a trecut o așchie de frig. POPA, V. 251. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.