2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchietor, ~oare smf, a [At: DEX2 / P: ~chi-e~ / Pl: ~i, ~oare / E: așchia + -tor] 1-2 (Muncitor) care așchiază (2).

AȘCHIETÓR, -OÁRE, așchietori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care așchiază. [Pr.: -chi-e-] – Așchia + suf. -tor.

AȘCHIETÓR, -OÁRE, așchietori, -oare, adj. s. m. și f. (Muncitor) care așchiază. [Pr.: -chi-e-] – Așchia + suf. -tor.

AȘCHIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care așchiază; care prelucrează prin așchiere. Scule ~oare. /a așchia + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așchietór adj. (sil. -șchi-e- ), pl. așchietóri; f. sg. și pl. așchietoáre

Intrare: așchietoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchietoare
  • așchietoarea
plural
  • așchietoare
  • așchietoarele
genitiv-dativ singular
  • așchietoare
  • așchietoarei
plural
  • așchietoare
  • așchietoarelor
vocativ singular
  • așchietoare
  • așchietoareo
plural
  • așchietoarelor
Intrare: așchietor (adj.)
așchietor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchietor
  • așchietorul
  • așchietoru‑
  • așchietoare
  • așchietoarea
plural
  • așchietori
  • așchietorii
  • așchietoare
  • așchietoarele
genitiv-dativ singular
  • așchietor
  • așchietorului
  • așchietoare
  • așchietoarei
plural
  • așchietori
  • așchietorilor
  • așchietoare
  • așchietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așchietor, -oare așchietoare așchietor (2)

  • 1. (Muncitor) care așchiază.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Așchia + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09