2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așchiere sf [At: DEX2 / P: ~chi-e~ / Pl: ~ri / E: așchia] Prelucrare a unui obiect prin eliminarea surplusului de material sub formă de așchii. corectată

AȘCHIÉRE s. f. Acțiunea de a așchia. [Pr.: -chi-e-] – V. așchia.

AȘCHIÉRE s. f. Acțiunea de a așchia. [Pr.: -chi-e-] – V. așchia.

AȘCHIÉRE, așchieri, s. f. Tăiere de așchii dintr-un material pentru a-i da o anumită formă. – Pronunțat: -chi-e-.

AȘCHIÉRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a așchia. [Pr.: -chi-e-]

așchia vt [At: V. COSMOVICI, SĂM. II, 458 / P: ~chi-a / Pzi: ~iéz / E: așchie] 1 A rupe, a tăia în așchii, șuvițe, fâșii Si: (Trs) așchii. 2 (Spc) A prelucra un obiect eliminând surplusul de material sub formă de așchii.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii; spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fîșii, a face așchii. – Pronunțat: -chi-a.

AȘCHIÁ, așchiez, vb. I. Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii. [Pr.: -chi-a] – Din așchie.

A AȘCHIÁ ~éz tranz. 1) A tăia în așchii. 2) (obiecte, mai ales lemn) A prelucra prin desprindere de așchii. [Sil. -chi-a] /Din așchie

așchià v. a face așchii: bărdașul așchieazâ lemnul.

așchiéz v. tr. (d. așchie). Cĭoplesc lemnu tăind așchiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așchiére (-chi-e-) s. f., g.-d. art. așchiérii

așchiére s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. așchiérii

așchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 așchiáză, 1 pl. așchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să așchiéze; ger. așchiínd (-chi-ind)

așchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. așchiéz, 3 sg. și pl. așchiáză, 1 pl. așchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. așchiéze ger. așchiínd (sil. -chi-ind)

Intrare: așchiere
așchiere substantiv feminin
  • silabație: aș-chi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așchiere
  • așchierea
plural
  • așchieri
  • așchierile
genitiv-dativ singular
  • așchieri
  • așchierii
plural
  • așchieri
  • așchierilor
vocativ singular
plural
Intrare: așchia
  • silabație: aș-chi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • așchia
  • așchiere
  • așchiat
  • așchiatu‑
  • așchiind
  • așchiindu‑
singular plural
  • așchia
  • așchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • așchiez
(să)
  • așchiez
  • așchiam
  • așchiai
  • așchiasem
a II-a (tu)
  • așchiezi
(să)
  • așchiezi
  • așchiai
  • așchiași
  • așchiaseși
a III-a (el, ea)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchia
  • așchie
  • așchiase
plural I (noi)
  • așchiem
(să)
  • așchiem
  • așchiam
  • așchiarăm
  • așchiaserăm
  • așchiasem
a II-a (voi)
  • așchiați
(să)
  • așchiați
  • așchiați
  • așchiarăți
  • așchiaserăți
  • așchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • așchia
(să)
  • așchieze
  • așchiau
  • așchia
  • așchiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așchiere

  • 1. Acțiunea de a așchia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi așchia
    surse: DEX '98 DEX '09

așchia

  • 1. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin specializare A prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • așchie
    surse: DEX '09 DEX '98