Definiția cu ID-ul 948835:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (Scriban, DLRM, MDA).