AȘAȘI adv. 1. (Mold.) Așa, (tot) astfel (încă), de asemenea, așișderea. Oricine... va vrea să cearce pre locul lui..., sau de să va nimeri așeaș fieștecum să să tîmple să găsească vreo comoară, să cheamă să fie a lui. PRAV. I-au luat în goana și îndată i-au agiuns, și așeși gonindu-l, i-au omorit den pistoale. M. COSTIN. Perit-au atunce multe vite a lăcuitorilor, iar a bejenarilor așași au perit mai de tot, fiind ei niște oameni neașezați. NECULCE; cf. PSEUDO-COSTIN. 2. (Mold.) Chiar, tocmai. Pentru credință închiși în temniță fiind, l-au născutu-l maică-sa așeași în legături. DOSOFTEI, VS. Așa, Ovidie... pre vremile lui Avgust, au trăit, și așeaș de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetate[a] Tomus. CANTEMIR, HR. Zici tu că sînt așa de blăstămați moscalii, dar voi așași nu sînteți de nimică, că ei v-au bătut pre voi. NECULCE; cf. N. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-MUSTE. 3. (Mold., Ban., Trans. SV) Imediat, îndată. A: Învăță tată-său de-i tăiară capul în temniță așeașu. DOSOFTEI, VS. Deci făcu sfat... să margă la marele Antonie... așeși cu al stricat. PAT. 1685, 3^v. Și așași atunce, luni sara, l-au trimes la vezirul. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. C: Dacă mă scol dimineața, Așiși îmi vine bucuria. VCC, 65. Ashishi. Statim. Confestim. AC, 328. Variante: așăși (PSEUDO-MUSTE), așeși (M. COSTIN: PAT. 1685, 3^v; AXINTE URICARIUL), așiși (VCC, 65; AC, 328; PSEUDO- COSTIN). Etimologie: așa + și. Cf. adevăr, bizuit; minten.