opțiuni

5 definiții pentru tăgăși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgăși1 [At: F (1884), 233 / Pzi: ~șesc / E: mg tágas „larg, spațios”] (Trs) 1 vt A curăța (1). 2 vr (Fig) A pleca repede de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni.

tăgăși2 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~șesc / E: ns cf tăgădui] (Reg) A se păcăli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂGĂȘI vb. v. curăța, deretica, scutura, strânge.

tăgăși vb. v. CURĂȚA. DERETICA. SCUTURA. STRÎNGE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăgăși, tăgășesc, vb. IV (reg.) 1. a curăța. 2. a pleca repede. 3. a se înșela.

Intrare: tăgăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgăși
  • tăgășire
  • tăgășit
  • tăgășitu‑
  • tăgășind
  • tăgășindu‑
 singular plural
  • tăgășește
  • tăgășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgășesc
 (să)
  • tăgășesc
  • tăgășeam
  • tăgășii
  • tăgășisem
a II-a (tu)
  • tăgășești
 (să)
  • tăgășești
  • tăgășeai
  • tăgășiși
  • tăgășiseși
a III-a (el, ea)
  • tăgășește
 (să)
  • tăgășească
  • tăgășea
  • tăgăși
  • tăgășise
plural I (noi)
  • tăgășim
 (să)
  • tăgășim
  • tăgășeam
  • tăgășirăm
  • tăgășiserăm
  • tăgășisem
a II-a (voi)
  • tăgășiți
 (să)
  • tăgășiți
  • tăgășeați
  • tăgășirăți
  • tăgășiserăți
  • tăgășiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgășesc
 (să)
  • tăgășească
  • tăgășeau
  • tăgășiră
  • tăgășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)