2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic în dativ) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a i se potrivi, a-i fi de folos. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. alecsandri, T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78.

A PRIÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati

priì v. a fi favorabil, a conveni. [Slav. PRIĬATI, a fi favorabil].

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

priésc v. intr. (vsl. priĭati, a prevedea, a îngriji, sîrb. prijati, a prii. V. prieten). Vechĭ. Îs favorabil, îs prieten cuĭva. Azĭ. Fac bine, folosesc cuĭva: aeru curat priește sănătățiĭ, laptele îmĭ priește mie.

priŭ, -íe adj. Gorj. Prian.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prií (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priéște (pri-eș-), imperf. 3 sg. priá; conj. prez. 3 să priáscă (pri-as-); ger. priínd

prií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priésc, 3 sg. priéște (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priáscă; ger. priínd

prii (ind. prez. 3 sg. priește, conj. priască)

priesc, priește 3, priam 1 imp., priască 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIÍ vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.

PRIÍ vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.

prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mîncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pămînt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ șederea lui acolo.)

PRIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

priu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).

príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

Intrare: prii
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prii
  • priire
  • priit
  • priitu‑
  • priind
  • priindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • priește
(să)
  • priască
  • pria
  • prii
  • priise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • priesc
(să)
  • priască
  • priau
  • prii
  • priiseră
Intrare: priu
priu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priu
  • priul
  • priu‑
  • prie
  • pria
plural
  • prii
  • priii
  • prii
  • priile
genitiv-dativ singular
  • priu
  • priului
  • prii
  • priei
plural
  • prii
  • priilor
  • prii
  • priilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)