2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.

LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.

LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.

LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.

LÎ́NCED, -Ă, lîncezi, -de, adj. Slăbit de boală, sleit de puteri, lipsit de vigoare sau de energie. O mamă lîngă prunca tînjitoare A-ntors doi lîncezi ochi cu-amărăciune, Ca două plîngeri înspre soare-apune. TOMA, C. V. 69. Doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lînced de mult s-a stins viața. COȘBUC, P. II 187. ◊ Fig. Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales între toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate în literatura lîncedă și convențională a epocii. SADOVEANU, E. 75. Acea lîncedă și searbădă monotonie a unora din cîntecele nemțești. ODOBESCU, S. III 100.

LÎNCEZÍ, lîncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre persoane) A fi într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală, a sta în apatie, în inactivitate; (despre acțiuni, activități etc.) a stagna. Mulți seculi lîncezit-am sub a pieirii ceață. ALECSANDRI, P. III 567. ◊ Fig. Cunoști acea cîmpie... unde avîntul moare Sau jalnic lîncezește? MACEDONSKI, O. I 130.

lấnced adj. m., pl. lấncezi; f. lấncedă, pl. lấncede

lâncezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 să lâncezeáscă

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede

lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezeáscă

LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.

LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.

lîncéd (lîncedă), adj.1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul gc este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explicat prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.

LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus

A LÂNCEZÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced

lânced a. 1. slăbit (de suferință); 2. fără putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lânged = lat. LANGUIDUS].

lâncezì v. 1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată; 2. a suferi de continuitatea unui rău: a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile: acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul lâncezește în actul al treilea.

lî́nced, -ă adj. (lat. lánguidus, influențat de rînced. V. lîngoare). Slăbit de boală saŭ de suferință. Vechĭ. Lînged, bolnav care zace.

lîncezésc v. intr. (d. lînced). Îs lînced, zac orĭ staŭ fără putere, sufer, gogesc, tînjesc: bolnavu lîncezea în pat, florile lîncezeaŭ fără apă. Fig. A lîncezi într’o funcțiune, în închisoare; societatea lîncezea; interesu acesteĭ pĭese teatrale lîncezește în actu al doilea. V. vegetez.

Intrare: lâncezi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lâncezi lâncezire lâncezit lâncezind singular plural
lâncezește lânceziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lâncezesc (să) lâncezesc lâncezeam lâncezii lâncezisem
a II-a (tu) lâncezești (să) lâncezești lâncezeai lânceziși lânceziseși
a III-a (el, ea) lâncezește (să) lâncezească lâncezea lâncezi lâncezise
plural I (noi) lâncezim (să) lâncezim lâncezeam lâncezirăm lânceziserăm, lâncezisem*
a II-a (voi) lânceziți (să) lânceziți lâncezeați lâncezirăți lânceziserăți, lânceziseți*
a III-a (ei, ele) lâncezesc (să) lâncezească lâncezeau lâncezi lânceziseră
Intrare: lânced
lânced adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lânced lâncedul lâncedă lânceda
plural lâncezi lâncezii lâncede lâncedele
genitiv-dativ singular lânced lâncedului lâncede lâncedei
plural lâncezi lâncezilor lâncede lâncedelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)