3 intrări

Articole pe această temă:

38 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

investi1 vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 (Jur; înv) A prevedea cu toate formele legale. 2 (Ecn) A plasa un fond, un capital într-o întreprindere cu scopul de a obține profit.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o întreprindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.

INVESTÍ vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire].

INVESTÍ vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)

A INVESTÍ ~ésc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest

investì v. 1. a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități; 2. a împresura din toate părțile cu armata.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

învesti vt [At: COD. PEN. R. P. R., 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 A pune pe cineva în mod oficial în posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Înv) A acorda cuiva învestitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond într-o întreprindere Si: a investi. 6 (Înv) A asedia.

învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui / E: ml investire] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveșmânta (1-2). 3 vr A se împodobi. 4-5 vtr A (se) acoperi.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

A ÎNVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire

*investésc v. tr. (fr. investir, d. lat. in-vestire, a înconjura [d. vestis, haĭnă]: it. investire. V. învăsc). Pun solemn în posesiunea unuĭ feud saŭ uneĭ demnitățĭ pin ceremonia alegorică a investituriĭ (cînd, în evu mediŭ, se dăruĭa un veșmînt, cum li se dăruĭa domnilor fanarioțĭ un caftan): principiĭ îĭ investeaŭ pe episcopĭ dîndu-le cîrja și inelu. Fig. Pun, cu oare-care formalitățĭ, în posesiunea uneĭ puterĭ, uneĭ autoritățĭ: la Roma dictatoriĭ eraŭ investițĭ cu o autoritate absolută. Arm. Impresor, înconjor: oastea dușmănească era investită în tabăra eĭ.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

învéște, înveștésc, V. învăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

investí (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 să investeáscă

investí (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. și pl. investeáscă

învestí (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 învesteáscă

învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 înveáscă; part. învăscút

învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă

învéște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 sg. și pl. înveáscă; part. învăscút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.)

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)

ÎNVÉȘTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveșmânta.

ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul în urale îl ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) 4. (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a revesti, a rîndui. (A ~ ceva cu forme legale.)

învește vb. v. ECHIPA. ÎMBRĂCA. ÎNVEȘMÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înveștí, vb. tranz., refl. – (reg.; arh.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea, 1924, I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960: 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” < lat. vestis „veșmânt, haină” (Scriban; CDDE, DA, cf. DER; Felecan, 2011; DEX, MDA).

înveștí, vb. tranz., refl. – (înv.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea 1924 I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960, 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” (Felecan 2011).

Intrare: investi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: învesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestire
  • ‑nvestire
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitu‑
  • ‑nvestitu‑
  • învestind
  • ‑nvestind
  • învestindu‑
  • ‑nvestindu‑
singular plural
  • învestește
  • ‑nvestește
  • învestiți
  • ‑nvestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestii
  • ‑nvestii
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (tu)
  • învestești
  • ‑nvestești
(să)
  • învestești
  • ‑nvestești
  • învesteai
  • ‑nvesteai
  • învestiși
  • ‑nvestiși
  • învestiseși
  • ‑nvestiseși
a III-a (el, ea)
  • învestește
  • ‑nvestește
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învestea
  • ‑nvestea
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestise
  • ‑nvestise
plural I (noi)
  • învestim
  • ‑nvestim
(să)
  • învestim
  • ‑nvestim
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestirăm
  • ‑nvestirăm
  • învestiserăm
  • ‑nvestiserăm
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (voi)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
(să)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învesteați
  • ‑nvesteați
  • învestirăți
  • ‑nvestirăți
  • învestiserăți
  • ‑nvestiserăți
  • învestiseți
  • ‑nvestiseți
a III-a (ei, ele)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învesteau
  • ‑nvesteau
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestiseră
  • ‑nvestiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învește
  • ‑nvește
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutu‑
  • învescutu‑
  • ‑nvescutu‑
  • învăscând
  • ‑nvăscând
  • învescând
  • ‑nvescând
  • învăscându‑
  • ‑nvăscându‑
  • învescându‑
  • ‑nvescându‑
singular plural
  • învește
  • ‑nvește
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscui
  • ‑nvăscui
  • învescui
  • ‑nvescui
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (tu)
  • învești
  • ‑nvești
(să)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • învăscuși
  • ‑nvăscuși
  • învescuși
  • ‑nvescuși
  • învăscuseși
  • ‑nvăscuseși
  • învescuseși
  • ‑nvescuseși
a III-a (el, ea)
  • învește
  • ‑nvește
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuse
  • ‑nvăscuse
  • învescuse
  • ‑nvescuse
plural I (noi)
  • înveștem
  • ‑nveștem
(să)
  • înveștem
  • ‑nveștem
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscurăm
  • ‑nvăscurăm
  • învescurăm
  • ‑nvescurăm
  • învăscuserăm
  • ‑nvăscuserăm
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescuserăm
  • ‑nvescuserăm
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (voi)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
(să)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • învăscurăți
  • ‑nvăscurăți
  • învescurăți
  • ‑nvescurăți
  • învăscuserăți
  • ‑nvăscuserăți
  • învăscuseți
  • ‑nvăscuseți
  • învescuserăți
  • ‑nvescuserăți
  • învescuseți
  • ‑nvescuseți
a III-a (ei, ele)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuseră
  • ‑nvăscuseră
  • învescuseră
  • ‑nvescuseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitu‑
  • înveștind
  • ‑nveștind
  • înveștindu‑
  • ‑nveștindu‑
singular plural
  • înveștește
  • ‑nveștește
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștii
  • ‑nveștii
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (tu)
  • înveștești
  • ‑nveștești
(să)
  • înveștești
  • ‑nveștești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • înveștiși
  • ‑nveștiși
  • înveștiseși
  • ‑nveștiseși
a III-a (el, ea)
  • înveștește
  • ‑nveștește
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștise
  • ‑nveștise
plural I (noi)
  • înveștim
  • ‑nveștim
(să)
  • înveștim
  • ‑nveștim
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștirăm
  • ‑nveștirăm
  • înveștiserăm
  • ‑nveștiserăm
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (voi)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
(să)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • înveștirăți
  • ‑nveștirăți
  • înveștiserăți
  • ‑nveștiserăți
  • înveștiseți
  • ‑nveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștiseră
  • ‑nveștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

investi

  • 1. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aloca băga cheltui plasa vârî 2 exemple
    exemple
    • Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800.
      surse: DLRLC
    • figurat Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

învesti învestire învestit investi

  • 1. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în Evul Mediu A da cuiva învestitura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Domnii țărilor române învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.
        surse: DLRLC

etimologie:

învește învești

etimologie: