2 intrări

11 definiții

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. A privi îndelung și cu admirație sau emoție. Ori de cîte ori munții stau, cu siluetele lor înalte, în vecinătatea albastră a marilor ape, oamenii pot să contemple această priveliște spectaculoasă a lumii. BOGZA, C. O. 253. Mă vedeam în locuri ca acele pe care le-au contenplat întîi strămoșii la începutul migrațiilor. SADOVEANU, N. F. 57. Se contempla în oglindă îndelung. REBREANU, R. I 186. (Glumeț) De-atîtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. TOPÎRCEANU, B. 46. (Cu o notă de ironie) Ana strânse din umeri, contemplîndu-și vîrful unghiilor, C. PETRESCU, C. V. 95. ◊ Refl. reciproc. Se depărtară un pas îndărăt unul de altul, să se contemple după atîția ani. C. PETRESCU, Î. II 214.

contemplá (a ~) vb., ind. prez. 3 contémplă

contemplá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contémplă

contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

A CONTEMPLÁ contémplu 1. tranz. (viața, natura etc.) A privi lung și cu admirație. 2. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui. /<fr. contempler, lat. contemplari

contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.

*contémplu și -éz, a v. tr. (lat. con-templari, a te uĭta în templu, în porțiunea de cer tăĭată de aŭgur. E un cuv. din limba aŭgurilor, ca și consider. V. templu). Mă uĭt atent și mult admirînd orĭ cugetînd. V. intr. Meditez: a petrece vĭața contemplînd.

Intrare: contempla (1 -plez)
contempla (1 -plez)
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contempla contemplare contemplat contemplând singular plural
contemplea contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contemplez (să) contemplez contemplam contemplai contemplasem
a II-a (tu) contemplezi (să) contemplezi contemplai contemplași contemplaseși
a III-a (el, ea) contemplea (să) contempleze contempla contemplă contemplase
plural I (noi) contemplăm (să) contemplăm contemplam contemplarăm contemplaserăm, contemplasem*
a II-a (voi) contemplați (să) contemplați contemplați contemplarăți contemplaserăți, contemplaseți*
a III-a (ei, ele) contemplea (să) contempleze contemplau contempla contemplaseră
Intrare: contempla (1 -plu)
contempla (1 -plu)
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contempla contemplare contemplat contemplând singular plural
contemplă contemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contemplu (să) contemplu contemplam contemplai contemplasem
a II-a (tu) contempli (să) contempli contemplai contemplași contemplaseși
a III-a (el, ea) contemplă (să) contemple contempla contemplă contemplase
plural I (noi) contemplăm (să) contemplăm contemplam contemplarăm contemplaserăm, contemplasem*
a II-a (voi) contemplați (să) contemplați contemplați contemplarăți contemplaserăți, contemplaseți*
a III-a (ei, ele) contemplă (să) contemple contemplau contempla contemplaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)