A CAPPELLA¹ loc. adj., loc. adv. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.

a cappella a, av [At: DEX² / E: it a cappella] 1-2 (D. muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental.

A CAPPELLA loc. adj. și adv. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental. (< it. a cappella)

A CAPELLA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Fără acompaniament instrumental. [Var. (după alte surse) a cappella. / < it. a cappela].

A CAPPELLA adv. (despre o compoziție muzicală sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. [Var. (după alte surse) a capella. / cuv. it.].

a cappella (it.) loc. adj., loc. adv.

a cappella loc. adj., loc. adv.

cappella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziții ~, a cânta ~) corectat(ă)

cappella (a ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (compoziții a ~, cânta ~)

a cappella (loc. it. ca la capelă) 1. Cântare corală fără acompaniament* instrumental. Termenul provine de la spațiul rezervat unor altare laterale în interiorul bis. unde stăteau uneori și cântăreții. Conform tradiției, modelul cântării corale a. a fost muzica palestriniană, gândită și executată în Capela Sixtină (lipsită de orgă*) și care corespunde nu numai condițiilor acustice ale edificiului ci și principiilor de simplitate polifonică*, slujind inteligibilității textului, preconizate de Contrareformă. Muzica corală (v. cor) a sec. 19 a preluat acest principiu, făcând distincție între lucrările propriu-zis corale și cele cu acompaniament instr. sau orch. V. capelă. 2. V. alla breve.