16 definiții pentru capitula

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a depune armele. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului în condițiile dictate de acesta, încetînd lupta. Armata Roșie a distrus complet armata germană și a silit-o să capituleze.Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda, a se da învins (într-o discuție). Jurăm că nu vom capitula niciodată în fața unui tiran și că vom pedepsi cu moartea pe cel care va rîvni să fie rege sau dictator. CAMIL PETRESCU, T. II 512.

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a ceda. – Fr. capituler (lat. lit. capitulare).

capitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 capituleáză

capitulá vb., ind. prez. 1 sg. capituléz, 3 sg. și pl. capituleáză

capitulá vi [At: MAIORESCU, D. I, 31 / Pzi: ~léz / E: fr capituler] 1-2 (D. o armată; pex; d. un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. 3 (Fig; d. oameni) A da înapoi în fața piedicilor și a greutăților Si: a renunța. 4 (Fig; d. oameni) A nu mai continua o acțiune, o discuție etc. Si: a ceda.

CAPITULÁ vb. (MIL.) a ceda, a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.)

CAPITULÁ vb. v. abandona, ceda, renunța.

CAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler].

CAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului. ◊ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr. capituler, lat. capitulare)

A CAPITULÁ ~éz intranz. 1) (despre armate, țari beligerante) A se preda inamicului, acceptând condițiile acestuia. 2) fig. A ceda în fața greutăților; a renunța la părerile sale. /<lat. capitulare, fr. capituler

capitulà v. 1. a trata pentru supunerea unei cetăți; 2. fam. a cădea la învoială, a ceda o parte din drepturile sale.

*capituléz v. intr. (mlat. capitulo, -áre, d. capitulum, articul [!], clauză). Încetez a maĭ rezista, cedez, mă predaŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

capitulá vb. v. CEDA. RENUNȚA.

CAPITULÁ vb. (MIL.) a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a ~.)

Intrare: capitula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) capitula capitulare capitulat capitulând singular plural
capitulea capitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) capitulez (să) capitulez capitulam capitulai capitulasem
a II-a (tu) capitulezi (să) capitulezi capitulai capitulași capitulaseși
a III-a (el, ea) capitulea (să) capituleze capitula capitulă capitulase
plural I (noi) capitulăm (să) capitulăm capitulam capitularăm capitulaserăm, capitulasem*
a II-a (voi) capitulați (să) capitulați capitulați capitularăți capitulaserăți, capitulaseți*
a III-a (ei, ele) capitulea (să) capituleze capitulau capitula capitulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)