opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capacita vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pl: ~tez / E: capacitate] 1 (Reg) A convinge pe cineva să facă ceva. 2 (Liv) A învesti cu drepturile care rezultă din trecerea unui examen sau a unei probe.

CAPACITA vb. I. tr. (Liv.) 1. A-și alătura pe cineva; a cîștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. A pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. [< it. capacitare].

CAPACITA vb. tr. 1. a-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. 2. a pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. (< it. capacitare)

căpăcit sn [At: CHEST. IV, 96/11 / E: căpăci] (Apc; reg) Capac ce închide celulele larvelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+capacita (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. capacitez, 3 capacitează; conj. prez. 1 sg. să capacitez, 3 să capaciteze

capacita vb., ind. prez. 1 sg. capacitez, 3 sg. și pl. capacitează

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căpăci, căpăcesc, v. t. 1. a pune (pe cineva) la punct. 2. a lovi, a bate.

Intrare: capacita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capacita
  • capacitare
  • capacitat
  • capacitatu‑
  • capacitând
  • capacitându‑
 singular plural
  • capacitează
  • capacitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capacitez
 (să)
  • capacitez
  • capacitam
  • capacitai
  • capacitasem
a II-a (tu)
  • capacitezi
 (să)
  • capacitezi
  • capacitai
  • capacitași
  • capacitaseși
a III-a (el, ea)
  • capacitează
 (să)
  • capaciteze
  • capacita
  • capacită
  • capacitase
plural I (noi)
  • capacităm
 (să)
  • capacităm
  • capacitam
  • capacitarăm
  • capacitaserăm
  • capacitasem
a II-a (voi)
  • capacitați
 (să)
  • capacitați
  • capacitați
  • capacitarăți
  • capacitaserăți
  • capacitaseți
a III-a (ei, ele)
  • capacitează
 (să)
  • capaciteze
  • capacitau
  • capacitară
  • capacitaseră
Intrare: căpăcit
căpăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăcit
  • căpăcitul
  • căpăcitu‑
  • căpăcită
  • căpăcita
plural
  • căpăciți
  • căpăciții
  • căpăcite
  • căpăcitele
genitiv-dativ singular
  • căpăcit
  • căpăcitului
  • căpăcite
  • căpăcitei
plural
  • căpăciți
  • căpăciților
  • căpăcite
  • căpăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

capacita, capacitezverb

livresc
  • 1. A-și alătura pe cineva; a câștiga adeziunea, încrederea cuiva. DN
  • 2. A pune pe cineva în situația de a putea îndeplini o acțiune. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.