2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zorel sms vz ziurel

ZORÉL, zorei, s. m. (În poezia populară) Luceafăr (de dimineață). Voi, zorel de ziuă Ș-ăl de dimineață, Ce lot rătăciți Și vă tot pripiți Ca să-mi răsăriți, TEODORESCU, P. P. 68.

ZORÉL, zorei, s. m. (Pop.) Luceafăr (de dimineață). – Din zori1 + suf. -el.

zor1 s.n. 1 Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sîrguință, febrilitate, însuflețire. Stă truda o clipă... Și zorul pornește mai aprig (VOIC.). ◊ Loc.adv. Cu zor sau cu (tot) zorul = în grabă, repede. Oamenii s-au întors nedumeriți spre locul care le era arătat cu atîta zor (GALAN). De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Baba scotocea de zor prin buzunarele șorțului (CĂL.). ◊ Loc.vb. A avea zor = a se grăbi. Cînd avem zor mare, chemăm și din afară (CA. PETR.). A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. Dă zor cailor, ca să ajungă mai repede. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A(-i sau a-și) da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. Am să-mi dau zor, ca să-mi iau, cît mai curînd, licența (SLAV.). A(-i) da zor (înainte) cu (sau că..., să...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dădu zor cu scrisul (VLAH.). 2 Necesitate, urgență neprevăzută, nevoie; strîmtorare, necaz. Armeanul avea alte zoruri (TUD.). ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar (ceva) numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... El n-avea nici un zor să se statornicească (VIN.). 3 (înv.) Atac militar; asalt. 4 (înv., reg.) Silnicie. ◊ Dor de zor = dragoste cu sila. ◊ Loc.adv. Cu zorul = cu forța, forțat. Lupta... să-i sărute mîinile cu zorul (CAR.). ◊ Expr. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală; a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). • pl. -uri. /<tc. zor „silă, forță”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Zor/ea, -el, -eni, -ești etc. v. Lazăr II B 3, 4.

Intrare: zorel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorel
  • zorelul
  • zorelu‑
plural
  • zorei
  • zoreii
genitiv-dativ singular
  • zorel
  • zorelului
plural
  • zorei
  • zoreilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zorel
Zorel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zorel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zorel

  • 1. (În poezia populară) Luceafăr (de dimineață).
    exemple
    • Voi, zorel de ziuă Ș-ăl de dimineață, Ce tot rătăciți Și vă tot pripiți Ca să-mi răsăriți, TEODORESCU, P. P. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: