zodier¹ sm [At: CREANGĂ, A. 12 / Pl: ~i / E: zodie + -ar] (Pop) Persoană care prezice soarta cuiva, interpretând zodia (6) în care acesta s-a născut Si: astrolog, (înv) zodiaș.

zodier² sn [At: VOICULESCU, POEZII, I, 228 / Pl: ? / E: zodie + -er] (Rar) 1-3 Zodiac (1-3).

zodier s.m. (pop.) Persoană care prezice soarta cuiva, interpretînd zodia în care acesta s-a născut; astrolog, zodiaș. Se interesează de aproape... de ceea ce spune zodierul (UL.). • pl. -i. /zodie + -ar.

ZODIER, zodieri, s. m. Cititor în stele, care prezice soarta oamenilor, interpretînd în mod mistic zodia în care s-a născut. V. astrolog. Un zodier este un personaj de care se leagă lucruri misterioase. IBRĂILEANU, S. 35. Parcă ești im zodier, de le spui toate așa ca de pe apă. SBIERA, P. 236. Toți zodierii și cărturăresele pe la care căutase pentru mine și femeile bisericoase din sat îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. – Pronunțat: -di-er.

ZODIER, zodieri, s. m. Cititor în stele care prezice soarta cuiva, interpretînd în mod mistic zodia nașterii; astrolog, solomonar. [Pr.: -di-er] – Din zodie + suf. -ar.

ZODIER ~i m. Persoană care se crede că prezice destinul cuiva, conform zodiei în care s-a născut; cititor în stele; astrolog. [Sil. -di-er] /zodie + suf. ~ar

zodier m. zodiaș: toți zodierii și cărturăresele CR.

zodiér m. (d. zodie). Ghicitor după zodie. – Și zodiaș.

zodier (persoană) (pop.) (desp. -di-er) s. m., pl. zodieri

zodier (persoană) (pop.) (-di-er) s. m., pl. zodieri

zodier (persoană) s. m. (sil. -di-er), pl. zodieri

zodier, -ri.

ZODIER s. v. astrolog.

zodier s. v. ASTROLOG.

ZODIERU, (Dealul 135); Zodești s., mold., 1481 (M. Put 88) < subst. zodie, -ier.