3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂZÁNIE2 s. f. v. zizanie.

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

zâzanie1 sf [At: BARCIANU / V: ziz~, (reg) zânz~, zăz~ / Pl: ~ii și (înv) ~zănii / E: ngr ζαζανιε] 1 (Îf zizanie) Plantă din familia gramineelor, perenă, cu frunze liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală Si: iarbă-de-țelină, iarbă-englezească, obsigă, raigras, raigras-englezesc, (reg) grâușor (8), neghină, odos, pir, sălbăție (Lolium perenne). 2 (Bot; reg) Sălbăție (Lolium temulentum). 3 (Bot; reg; îf zizanie) Obsigă (Bronus arvensis). 4 (Bot; reg) Secărea (Bronus secalinus). 5 (Bot; reg) Neghină (1) (Agrostemma githago). 6 (Bot; reg; îf zizanie) Odos (1) (Arvena fatua). 7 (Bot; reg; lpl) Buruieni nedefinite mai îndeaproape. 8 (Pan; îf zânzănii) Grămadă de mărunțișuri nefolositoare, deșeuri, tocătură, gunoaie. 9 (Mai ales în legătură cu verbele „a aduce”, „a ațâța”, „a băga”, „a face”, „a intra”, „a semăna”, „a vârî” etc.) Neînțelegere, dezbinare, ceartă etc. provocată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. Si: animozitate (2), ceartă (1), conflict (1), dezacord (1), dezbinare (2), diferend, discordie (1), discuție (5), disensiune (1), dispută (1), divergență (6), gâlceavă (2), învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, vrajbă, (pop) harță, pică, sfadă, (pfm) cărcotă (1), dihonie (1), (îrg) porneală, price, pricină, toi3, (înv) dezunire (4), gâlceavă (2), gâlcevire (2), râcă, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pâră (1), pricinuire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grî) filonichie (1), (reg) bucluc (8), hâră (3), poancă, sfădălic, șcort, zoală1 (4). 10 Acțiune în care se folosesc mijloace nepermise pentru realizarea unui scop.

zizanie sf [At: DEX2 / V: zâz~ / Pl: ~ii / E: ngr ζιζάνια] Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

zizanie1 s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă ornamentală și furajeră (Lolium perenne). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ngr. [τά] ζιζάνια, pl. lui ζιζάνιο(ν).

zîzanie s.f. 1 (mai ales în legătură cu vb. „a aduce”, „a face”, „a vîrî”, „a semăna”) Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. N-au de vorbit decît bîrfeli și răutăți, ca să vîre fitiluri și zîzanie (CAR.). 2 (bot.; reg.) Neghină (Agrostemma githago).• pl. -ii. g.-d. -iei. și zizanie s.f. /<ngr. [τά] ζιζάνια, pl. lui ζιζάνιο(ν).

ZIZÁNIE2, zizanii, ’s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel de pir; crește prin livezi și finețe sau se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

ZÎZÁNIE, zîzanii, s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a băga», «a intra», «a semăna», «a face») Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. Lumea zice că acum a intrat zîzania în voi. PAS, Z. IV 258. Știa să bage zizanie între femei. Vecine bune pînă mai ieri se certau azi furcă din pricina ei. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Celelalte zeițe băgară zizanie printre toți craii elenilor. ISPIRESCU, U. 10. – Variantă: zizánie (STĂNOIU, C. I. 215) s. f.

ZÂZÁNIE, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Ngr. zizania.

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).Ngr. zizania.

ZÂZÁNIE ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia

zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

*zizánie f. (lat. zizánia, fem. sing. și n. pl., d. vgr. zizanion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. – Pop. (chear în Munt.) zî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)

arată toate definițiile

Intrare: Zizania
Zizania nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zizania
Intrare: zâzanie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zizanie
  • zizania
plural
  • zizanii
  • zizaniile
genitiv-dativ singular
  • zizanii
  • zizaniei
plural
  • zizanii
  • zizaniilor
vocativ singular
plural
  • silabație: zâ-za-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâzanie
  • zâzania
plural
  • zâzanii
  • zâzaniile
genitiv-dativ singular
  • zâzanii
  • zâzaniei
plural
  • zâzanii
  • zâzaniilor
vocativ singular
plural
Intrare: zizanie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zizanie
  • zizania
plural
  • zizanii
  • zizaniile
genitiv-dativ singular
  • zizanii
  • zizaniei
plural
  • zizanii
  • zizaniilor
vocativ singular
plural
  • silabație: zâ-za-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâzanie
  • zâzania
plural
  • zâzanii
  • zâzaniile
genitiv-dativ singular
  • zâzanii
  • zâzaniei
plural
  • zâzanii
  • zâzaniilor
vocativ singular
plural

zâzanie zizanie

etimologie:

  • limba neogreacă zizánia (pluralul lui zizánion)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zizanie Lolium zâzanie

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: