3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zamán sn [At: NECULCE, L. 162 / Pl: ? / E: tc zaman] (Înv) Prilej (1).

zamán n., pl. urĭ și e (turc. zaman). Nec. Ocaziune. V. aman.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zamán (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.

ZAMÁN, zamánuri, s. n. Șansă. (din tc. zaman, cf. alb., bg. zaman)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZAMAN < tc. „ocazie” (Tiktin) 1. Zaman, (Î Div). 2. Zamona, P., boier, 1420 (Ț-Rom 128; 13 – 15 B 170); Zămona, P. (Giur 245) același. 3. Zamonea sau Zamonul, Danciul, olt., 1463 (Pol 22 – 23). 4. Zamina la olt. (17 B II 364).

Intrare: zaman
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaman
  • zamanul
  • zamanu‑
plural
  • zamanuri
  • zamanurile
genitiv-dativ singular
  • zaman
  • zamanului
plural
  • zamanuri
  • zamanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zaman
Zaman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zaman
Intrare: zăman
zăman1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăman
  • zămanul
  • zămanu‑
plural
  • zămanuri
  • zămanurile
genitiv-dativ singular
  • zăman
  • zămanului
plural
  • zămanuri
  • zămanurilor
vocativ singular
plural
zăman2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăman
  • zămanul
  • zămanu‑
plural
  • zămane
  • zămanele
genitiv-dativ singular
  • zăman
  • zămanului
plural
  • zămane
  • zămanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaman

etimologie:

zăman

etimologie: