3 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zaman sn [At: NECULCE, L. 162 / Pl: ? / E: tc zaman] (Înv) Prilej (1).
zamán n., pl. urĭ și e (turc. zaman). Nec. Ocaziune. V. aman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aman-zaman i vz aman
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMAN-ZAMAN loc. adv. Zor-nevoie, cu orice preț: ăla, ~, să-l împrumut cu patru mii de lei (BR -VN.) [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂMAN s. v. ocazie, prilej.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăman s. v. OCAZIE. PRILEJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZAMAN, zamanuri, s. n. Șansă. (din tc. zaman, cf. alb., bg. zaman)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zaman (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ZAMAN < tc. „ocazie” (Tiktin) 1. Zaman, (Î Div). 2. Zamona, P., boier, 1420 (Ț-Rom 128; 13 – 15 B 170); Zămona, P. (Giur 245) același. 3. Zamonea sau Zamonul, Danciul, olt., 1463 (Pol 22 – 23). 4. Zamina la olt. (17 B II 364).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zaman, zamanurisubstantiv neutru
- 1. Oportunitate, șansă. DERsinonime: oportunitate șansă
etimologie:
- zaman DER