opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

zbihuit, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sbihuit / Pl: ~iți, ~e / E: zbihui] (Mol) 1 Zgâlțâit (1). 2 (D. copii) Zburdalnic (1).

zbihuit, -ă adj. (reg.) 1 Care este scuturat, zgîlțîit. 2 (despre copii) Care este neastîmpărat. • pl. -ți, -te. /v. zbihui.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Mold.; popular) Scuturat, zgîlțîit, zguduit. Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBIERA, P. 210.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgîlțîit. – V. zbihui.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

zbihui [At: CIHAC, II, 342 / S și: sb~ / Pzi: zbihui și ~esc / E: nct] 1 vt (Îrg) A zgudui (1). 2 vr (Mol) A se zbengui (1).

zbihui vb. IV. (reg.) 1 tr. A scutura, a zgîlțîi (pe cineva). Parcă-l zbihuia dracul (CR.). 2 refl. A se zbengui. prez.ind. – iese. /cf. sl. veche събєгнѫтн „a se zbengui”, ucr. бігати, збігати „a alerga, a fugi”.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; popular) A scutura, a zgîlțîi, a zgudui (pe cineva). (Cu pronunțare regională) Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgîlțîi (pe cineva).

A SE ZBIHUI mă ~iesc intranz. reg. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. /Orig. nec.

A ZBIHUI ~iesc tranz. pop. (persoane) A scutura cu putere; a zgudui; a zgâlțâi; a zdruncina. /Orig. nec.

sbihuì v. Mold. V. sghihuì.

sghihuì v. Mold. 1. a scutura (vorbind de epilepsie); 2. a scutura tare: tremura de parcă’l sghihuia dracul CR. [Și sbihui (Stamate): origină necunoscută].

zbíhuĭ, V. zghihuĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBIHUI vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zbihui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergînd; a fi neastîmpărat; a zburda; a se zbînțui; a se zbengui. (din zbeg1, cf. zbigui) [def. și NODEX]

Intrare: zbihuit
zbihuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitul
  • zbihuitu‑
  • zbihuită
  • zbihuita
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiții
  • zbihuite
  • zbihuitele
genitiv-dativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitului
  • zbihuite
  • zbihuitei
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiților
  • zbihuite
  • zbihuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zbihui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbihui
  • zbihuire
  • zbihuit
  • zbihuitu‑
  • zbihuind
  • zbihuindu‑
 singular plural
  • zbihuiește
  • zbihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbihuiesc
 (să)
  • zbihuiesc
  • zbihuiam
  • zbihuii
  • zbihuisem
a II-a (tu)
  • zbihuiești
 (să)
  • zbihuiești
  • zbihuiai
  • zbihuiși
  • zbihuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbihuiește
 (să)
  • zbihuiască
  • zbihuia
  • zbihui
  • zbihuise
plural I (noi)
  • zbihuim
 (să)
  • zbihuim
  • zbihuiam
  • zbihuirăm
  • zbihuiserăm
  • zbihuisem
a II-a (voi)
  • zbihuiți
 (să)
  • zbihuiți
  • zbihuiați
  • zbihuirăți
  • zbihuiserăți
  • zbihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbihuiesc
 (să)
  • zbihuiască
  • zbihuiau
  • zbihuiră
  • zbihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbihuit, zbihuităadjectiv

  • 1. regional Zgâlțâit; zguduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scuturat
    • format_quote Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBLERA, P. 210. DLRLC
etimologie:
  • vezi zbihui DEX '09 DEX '98 DLRM

zbihui, zbihuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.