2 definiții pentru Wellington
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Wellington (Lord) m. general englez, comandantul armatei anglo-spaniole în contra Franței (1810-1814), învinse (1815) pe Napoleon la Waterloo (1769-1852).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Welington [pron. ue-lin-tăn] [1]
- Ortografia corectă pentru capitala statului Noua Zeelandă este cu dublu L: Wellington. — gall
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: Wellington
Wellington nume propriu
substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Welington nume propriu
- pronunție: ue-lin-tăn
substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
Wellingtonnume propriu
- 1. (Lord) General englez (1769-1852), comandantul armatei anglo-spaniole în luptele împotriva Franței (1810-1814); l-a învins pe Napoleon la Waterloo (1815). Șăineanu, ed. VI
- 2. Capitala statului Noua Zeelandă. dexonline