3 intrări

school Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî.Pl. și (1, n.) w-uri]

w smi [P: dublu ve] 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, care apare în neologisme (mai ales de origine engleză sau germană), cu circulație internațională și în nume proprii străine. 2 Sunet corespunzător literei w, având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic.

w s.m. invar. I 1 A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române, folosită in ortografierea unor cuvinte străine (comune și proprii) care păstrează grafia limbii de origine. 2 Sunetul corespunzător acestei litere, avînd valoarea fricativei „v” sau a semivocalei „u”. 3 Semn grafic pentru această literă (w, W). II 1 (fiz.) Simbol pentru watt. 2 (chim.) Simbol pentru wolfram. • pronunț. și dublu ve.

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve]

W s. m. invar. Literă numită «dublu ve», avînd valoarea lui «v» sau (în unele cuvinte de origine engleză) a lui «u» consonantic și folosită numai în ortografierea unor cuvinte străine.

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” având valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s’aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine, ca wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

watt sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: vat / Pl: wați / E: fr, eg watt] (Fiz) Unitate de măsură a puterii electromagnetice, care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule pe secundă.

wolfram sn [At: RESMERIȚĂ, D. / P: vol~ / Pl: ~uri / E: ger Wolfram, fr wolfram] Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice Si: tungsten.

watt s.m. (fiz.) Unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă (W). • scris și wat. pl. wați. /<fr., engl. watt; cf. nm. pr. James Watt, inginer scoțian.

wolfram s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional extrem de refractar și deosebit de rezistent la atacul acizilor, care se prezintă sub formă de pulbere de culoare cenușie-neagră, iar, prin topire, albă, lucioasă, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale cu duritate mare, a filamentelor pentru becuri electrice, a carburilor foarte dure, a metalului widia etc. (W); tungsten. • /<germ. Wolfram, fr. wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie (sau lucrului mecanic efectuat) de un joule. Pronunțat: vat.

WÓLFRAM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. Cota-parte a Chinei în producția mondială de wolfram reprezintă aproximativ 40%, ceea ce o plasează pe primul loc în lume. Lupta de clasă, 1953, nr. 12, 68. Pronunțat: volfram.

WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).

WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram).

arată toate definițiile

Intrare: w
  • pronunție: dublu ve, dublu vî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • w
  • w-ul
  • w-u‑
plural
  • w-uri
  • w-urile
genitiv-dativ singular
  • w
  • w-ului
plural
  • w-uri
  • w-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: watt
  • pronunție: vat
substantiv masculin (M4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • watt
  • wattul
  • wattu‑
plural
  • wați
  • wații
genitiv-dativ singular
  • watt
  • wattului
plural
  • wați
  • waților
vocativ singular
plural
W simbol
  • pronunție: dublu ve, dublu vî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • W
Intrare: wolfram
  • pronunție: volfram
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • wolfram
  • wolframul
  • wolframu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • wolfram
  • wolframului
plural
vocativ singular
plural
W simbol
  • pronunție: dublu ve, dublu vî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • W
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

w

etimologie:

watt W

  • 1. fizică Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu simbol W
    surse: DOOM 2

etimologie:

wolfram W

  • 1. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tungsten
  • diferențiere Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul.
    exemple
    • Cota-parte a Chinei în producția mondială de wolfram reprezintă aproximativ 40%, ceea ce o plasează pe primul loc în lume. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 68.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol W
    surse: DOOM 2
  • comentariu Indică formă de plural: wolframuri.
    surse: DOR Ortografic

etimologie: