3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÂNCEÁN, -Ă, vrânceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Vrancea. 2. Adj. Care aparține județului Vrancea sau vrâncenilor (1), referitor la județul Vrancea ori la vrânceni. – Vrancea (n. pr.) + suf. -ean.

vrâncean, ~ă [At: ASACHI, S. L. 98 / V: vran~, vrăn~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Vrancea + -ean] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a județului Vrancea sau care este originară de acolo. 3 smp Locuitori din județul Vrancea. 4-5 a Care aparține județului Vrancea sau vrâncenilor (3) Si: vrâncenesc (1-2). 6-7 a Referitor la județul Vrancea sau la vrânceni (3) Si: vrâncenesc (3-4). 8 a Originar din Vrancea Si: vrâncenesc (5). 9 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 sfa Melodie după care se execută vrânceana (10). 11 sa Vânt care bate dinspre nord-est.

VRÂNCEÁN, -Ă, vrânceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Vrancea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Vrancea. – Vrancea (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrânceán adj. m., pl. vrâncéni; f. sg. vrânceánă, pl. vrâncéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Vrâncean
Vrâncean nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vrâncean
Intrare: vrâncean (adj.)
vrâncean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A20)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâncean
  • vrânceanul
  • vrânceanu‑
  • vrâncea
  • vrânceana
plural
  • vrânceni
  • vrâncenii
  • vrâncene
  • vrâncenele
genitiv-dativ singular
  • vrâncean
  • vrânceanului
  • vrâncene
  • vrâncenei
plural
  • vrânceni
  • vrâncenilor
  • vrâncene
  • vrâncenelor
vocativ singular
plural
Intrare: vrâncean (s.m.)
substantiv masculin (M22)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâncean
  • vrânceanul
  • vrânceanu‑
plural
  • vrânceni
  • vrâncenii
genitiv-dativ singular
  • vrâncean
  • vrânceanului
plural
  • vrânceni
  • vrâncenilor
vocativ singular
  • vrânceanule
  • vrâncene
plural
  • vrâncenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrâncean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din județul Vrancea.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține județului Vrancea sau vrâncenilor (1.), referitor la județul Vrancea ori la vrânceni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: