2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOROÁVĂ, voroave, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Discurs. – Din vorovi (derivat regresiv).

voroa sf [At: PSALT. HUR. 13v/23 / V: ~ra, ~a, ~o / Pl: ~ve / E: drr vorovi, (1-11) cf vsl воровъ „larmă, gălăgie”] 1 (Înv; în textele religioase) Murmur de nemulțumire. 2 (Înv; în textele religioase) Ceartă (1). 3 (Înv; în textele religioase) Neliniște sufletească. 4 (Înv; în textele religioase; îls) Fără ~ Liniște. 5 (Înv; în textele religioase) Teamă. 6 (Înv; în textele religioase) Suferință. 7 (Înv; în textele religioase) Nevoie. 8 (Înv; în textele religioase) Ură. 9 (Înv; în textele religioase) Vrajbă. 10 (Înv; în textele religioase) Mânie. 11 (Înv; în textele religioase) Asuprire. 12-13 (Îrg) Vorbă (1-2). 14 (Îrg; prc) Cuvânt (1). 15-16 (Îrg) Vorbă (70-71). 17 (Îrg) Discurs (1). 18 (Îrg) Subiect al unei expuneri (orale). 19 (Îrg) Predică. 20 (Îvr; îe) A apuca ~va A lua cuvântul. 21 (Îrg) Vorbă (81). 22 (Îvr) Prefață. 23 (Îvr) Disertație (1). 24 (Îvr) Meditație. 25 (Îvr) Tradiție. 26 (Îvr) Amintire1 (1). 27 (Îvr) Poveste. 28 (Îvr) Întâmplare. 29 (Îrg) Intenție. 30 (Îrg) Scop. 31 (Îrg) Sfat. 32 (Îrg) Poruncă. 33 (Îvr) Comuniune (1). 34 (Îvr) Credință (religioasă). 35 (Îrg) Promisiune. 36 (Îrg) Angajament (2). 37 (Îrg) Înțelegere. 38 (Îrg) Negociere. 39 (Îvr; îe) A lega ~va (cu cineva) A stabili o înțelegere cu cineva. 40 (Îrg) Știre. 41 (Îrg) Zvon. 42 (Îrg) Presupunere. 43 (Îrg) Bârfă. 44 (Îrg) Calomnie. 45 (Îrg) Conversație. 46 (Îrg) Taifas. 47 (Înv; îe) A fi ~ pentru A forma obiectul discuției. 48 (Înv; îae) A se pune problema. 49 (Înv; îe) A sta (sau a ședea) la ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva). 50 (Înv; pex; îae) A petrece un timp discutând cu cineva Si: a tăifăsui. 51 (Înv; îe) A întinde ~va A prelungi inutil o discuție. întrerupându-și interlocutorul. 52 (Înv; lsg) Vorbire (2). 53 (Îvr; îs) Părțile ~ei Părțile de vorbire. 54 (Înv; lsg) Mod de a se exprima. 55 (Îvr; îla) Bun de ~ Volubil (1). 56 Elocvență (1). 57 (Înv) Voce (1). 58 (Înv) Timbru al vocii. 59 (Înv) Pronunțare. 60 (Îvr; îs) Organe de ~ Organe articulatorii. 61 (Înv; lsg) Limbă (a unui popor).

VOROÁVĂ, voroave, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Cuvânt, discurs. – Din vorovi (derivat regresiv).

VOROÁVĂ, voroave, s. f. (Învechit și regional) 1. Vorbă, cuvînt. Ce limbă așa de îndestulată în voroave... să poată împodobi atîte răsipe a vrăjmașilor. ARHIVA R. I 40. 2. Convorbire, conversație; vorbă (4). Îndelungată voroavă... au avut amîndoi. DRĂGHICHI, R. 16. 3. Cuvîntare, discurs. Și cu aceasta fîrși el voroava. BUDAI-DELEANU, Ț. 367. ◊ Expr. A apuca voroava = a lua cuvîntul. Iar apucînd Gogoman voroava – «Luminate doamne! în țara toată... știm că ț-au răzbătut slava». BUDAI-DELEANU, Ț. 106.

voroavă f. Mold. Tr. vorbă. [Și vechiu-rom. voroavă, convorbire („după voroava ce au avut Șerban-Vodă cu Cantemir-Vodă”, Neculcea), ce pare de aceeaș origină cu vorbă (printr’un intermediar rusesc)].

voroávă f., pl. e (var. din vorbă, pintr’un intermediar rusesc). Mold. Trans. Vechĭ. Vorbă, convorbire, discusiune.

voroa sf vz voroavă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voroávă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve

voroávă s. f., g.-d. art. voroávei; pl. voroáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOROÁVĂ s. v. afirmație, alocuțiune, conversație, convorbire, cuvânt, cuvântare, declarație, dialog, discurs, discuție, mărturisire, relatare, spusă, termen, vorbă, zisă.

voroa s. v. AFIRMAȚIE. ALOCUȚIUNE. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. CUVÎNT. CUVÎNTARE. DECLARAȚIE. DIALOG. DISCURS. DISCUȚIE. MĂRTURISIRE. RELATARE. SPUSĂ. TERMEN. VORBĂ. ZISĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VOROÁVĂ, b. (Dm), < subst. (vorbă); Vorovești s. (Dm).

Intrare: Voroavă
Voroavă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Voroavă
Intrare: voroavă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voroa
  • voroava
plural
  • voroave
  • voroavele
genitiv-dativ singular
  • voroave
  • voroavei
plural
  • voroave
  • voroavelor
vocativ singular
plural

voroavă învechit regional

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ce limbă așa de îndestulată în voroave... să poată împodobi atîte răsipe a vrăjmașilor. ARHIVA R. I 40.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Îndelungată voroavă... au avut amîndoi. DRĂGHICHI, R. 16.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și cu aceasta fîrși el voroava. BUDAI-DELEANU, Ț. 367.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A apuca voroava = a lua cuvântul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iar apucînd Gogoman voroava – «Luminate doamne! În țara toată... știm că ț-au răzbătut slava». BUDAI-DELEANU, Ț. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: