3 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÓDĂ s. m. Titlu pe care îl purtau domnii Țărilor Române, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din sl. [voje]voda.

vo sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 23/3 / Pl: (îvr) vozi / E: slv (воѥ) вода] 1 Titlu dat domnilor țărilor românești, adăugat de obicei după numele lor (și scris cu majusculă) Si: domn, domnitor. 2 (Pex) Principe. 3 (Pex) Rege. 4 Persoană care avea titlul de vodă (1). 5 (Îe) A nu-i păsa nici de ~ A nu se teme de nimeni. 6 (Irn; îe) Parcă ești ~ Se spune unei persoane care se consideră importantă. 7 (Îe) (A se plimba sau a umbla) ca ~ prin lobodă (A umbla) fără grijă, dându-și importanță. 8 (Îe) A mânca (din) pita lui ~ A fi slujbaș la stat. 9 (D. femei; îe) A pune pe ~ în scaun A vorbi mult despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a bârfi (3).

VÓDĂ s. m. Titlu dat domnilor țărilor românești, adăugat de obicei după numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ♦ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din sl. [voje]voda.

VÓDĂ s. m. Titlu pe care și-l adăugau domnii țărilor romînești după numele lor; domnitor, p. ext. principe, rege. Matei-vodă Basarab.Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157. Sultanul pe un alt vodă numește. BUDAI-DELEANU, Ț. 298. Am o fată buboasă, Șeade cu vodă la masă (Strugurele). TEODORESCU, P. P. 246. ◊ Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni. A se plimba ca vodă prin lobodă v. lobodă. A mînca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. A lăsa pe vodă departe, li se zice celor mîndri și țanțoși. De întîlnea vrun om călare, pe drum, întreba: departe-ai lăsat pe vodă, voinice? CREANGĂ, P. 108. Vodă da, și Hîncu ba = se spune cînd doi nu se potrivesc în ceea ce vor.

VÓDĂ m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; voievod; domn; domnitor. [G.-D. lui vodă] /<sl. voda

Antonie-Vodă (din Popești) m. Domnul Munteniei, fu răsturnat prin intrigile Grecilor (1669-1672).

Aron-Vodă m. Domnul Moldovei, contemporanul și aliatul lui Mihaiu-Viteazul (1591-1595). El cumpără tronul cu un milion de galbeni și chinui pe locuitori cu dări grele și neauzite. Mazilit pentru cruzimile sale, fu reintegrat prin înrâurirea creditorilor săi. În 1595 fu scos din domnie de Sigismund Bathori, Domnul Transilvaniei și aruncat în închisoare, unde muri în 1597.

Cetatea lui Țepeș-Vodă f. V. Căpățâneni.

Ciubăr-Vodă m. sau Ciupor, general ungur, fu Domnul Moldovei numai câteva zile (1451): despre el legenda spune că ar fi fost mâncat de guzgani.

Ciubăr-Vodă m. numele acestui Domn legendar a rămas în unele locuțiuni: voinic ca Ciubăr-Vodă care l’au mâncat guzganii PANN; de pe vremea lui Ciubăr-Vodă, dintr’o vechime depărtată. V. Nume proprii.

Cuza-Vodă m. sat în jud. Roman cu 3200 loc.

Despot-Vodă m. supranumele lui Iacob Bazilic sau Eraclidul, Domnul Moldovei; venetic grec la curtea lui Lăpușneanu, domni scurt timp în locu-i și fu ucis de Ștefan Tomșa (1561-1563).

Ghica-Vodă m. stațiune de cale ferată spre Polonia.

Iliaș-Vodă m. (numit și Ilie II), Domnul Moldovei, fiul lui Petru Rareș, se turci la Constantinopole după o scurtă domnie (1546-1551). ║ (Alex.), Domnul Munteniei, cu totul grecizat, fu răsturnat de o conspirațiune (1616-1618); reveni pe tron și fu înlocuit cu Leon Tomșa (1627-1629). ║ Iliaș, fiul celui precedent; Domnul Munteniei, sub care Tătarii cotropiră o parte a Basarabiei; fu mazilit de Poartă (1667-1669).

Lațcu-Vodă m. Domnul Moldovei; fiul lui Bogdan-Vodă, muri fără urmași (1364-1373).

Litovoiu (Litean-Vodă) m. voievod român în Oltenia (1250) sub dependența Ungariei, primul Domn peste cea mai mare parte a Munteniei; refuzând apoi tributul, căzu în luptă cu Ungurii.

Mămăligă-Vodă m. porecla lui Grigorie Calimah, din cauza chipului său sărăcăcios de a trăi.

Mihaiu-Vodă n. mănăstire în jud. Ilfov zidită la 1592 de Mihaiu-Viteazul.

arată toate definițiile

Intrare: Voda
nume propriu (I3)
  • Voda
Intrare: vodă
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vo
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Vodă
Vodă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vodă

vodă

  • 1. Titlu pe care îl purtau domnii Țărilor Române, adăugat de obicei după numele lor.
    exemple
    • Matei-vodă Basarab.
      surse: DLRLC
    • Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157.
      surse: DLRLC
    • Sultanul pe un alt vodă numește. BUDAI-DELEANU, Ț. 298.
      surse: DLRLC
    • Am o fată buboasă, Șeade cu vodă la masă (Strugurele). TEODORESCU, P. P. 246.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care avea acest titlu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: principe rege
    • 1.2. expresie A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A se plimba ca vodă prin lobodă.
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A lăsa pe vodă departe, li se zice celor mândri și țanțoși.
      exemple
      • De întîlnea vrun om călare, pe drum, întreba: departe-ai lăsat pe vodă, voinice? CREANGĂ, P. 108.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Vodă da, și Hâncu ba = se spune când doi nu se potrivesc în ceea ce vor.
      surse: DLRLC

etimologie: