5 intrări

school Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vocea vt(a) [At: PR. DRAM. 262 / Pzi: ~cez / E: it vociare] (Itî; rar) A cânta cu vocea.

SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în surdină, cu voce scăzută, discret. [Scris și: soto-] – Loc. it.

SUB VOCE loc. adv. Indicație prin care se face trimitere la un anumit cuvânt dintr-o lucrare. [Abr.: s.v.] – Loc. lat.

VÓCE, voci, s. f. 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi răstit. 2. Însușire a cuiva de a cânta frumos din gură. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. ◊ Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvență joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvență înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigențe înalte, specifică cântăreților, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr-o compoziție. – Din lat. vox, vocis.

sotto-voce av [At: DEX / E: it sotto-voce] (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) 1 În surdină. 2 Cu voce scăzută.

voce sf [At: LAURIAN, F. 109/4 / V: (îrg) voace, (reg) bo~, boa~, (ltî, rar) vocs sn / Pl: voci, (îvr) ~ / E: ml vox, vocis] 1 Facultatea specifică omului de a emite sunete articulate Si: glas (2), grai (13), (îrg) vorbă (227), voroavă (57). 2 Ansamblu de sunete individuale, specifice, produse de vibrarea coardelor vocale umane sub efectul unei excitații nervoase ritmice Si: glas (1), grai (7). 3 (Pex; în legătură cu verbe de declarație) Exprimare orală a gândurilor, a sentimentelor, a voinței. 4 (Îlav) Cu jumătate (de) ~ În șoaptă. 5 (Îal) În taină. 6 (Îal) Cu ton nesigur, ezitant. 7 (Înv; îlav) Prin ~ vie sau prin via ~ Oral. 8 (Îlav) Într-o ~ (Toți) deodată. 9 (Îal) În unanimitate. 10 (Îe) A ridica ~a A vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, răstit. 11 (Îae) A protesta. 12 (Lpl) Larmă de voci. 13 (Pm) Persoana însăși care vorbește. 14 (Îs) ~ artificială Sunet complex, obținut prin mijloace tehnice, ale cărui caracteristici corespund în mod sensibil celor ale vocii umane. 15 (Rel; îe) A auzi voci A percepe un mesaj mistic pe cale auditivă. 16 (Pat sau irn; îae) A avea halucinații auditive. 17 (Îvp) Cuvânt (1). 18 (Mun; îf boace) Gură (1). 19 Ton al unei voci (determinat de o anumită stare sufletească, emoțională). 20 Intonație. 21 Fel de a vorbi al cuiva. 22 Aptitudine pe care o are o persoană de a cânta frumos din gură. 23 Succesiune de sunete emise de om în timpul cântării. 24 (Pm) Persoana care cântă. 25 (Îla) Din ~ Cântat din gură. 26 (Îe) A fi în ~ A fi în bună dispoziție vocală. 27 Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. 28 (Îs) ~ caldă Voce în care predomină componentele de frecvență joasă, accentuate natural sau artificial. 29 (Îs) ~ metalică Voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvență înaltă. 30 (Îs) ~ profesională Voce care corespunde unor exigențe înalte, specifică actorilor, cântăreților, crainicilor. 31 (Îs) ~ robot Voce lipsită de inflexiunile specifice vocii umane. 32 (Îs) ~ sintetică Voce produsă prin intermediul unui sintetizator de vorbire. 33 Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr-o compoziție. 34 (Pan) Ciripit, cântec al păsărilor. 35 (Pan) Strigăt produs de unele animale. 36 (Pex; poetic) Ansamblu de sunete produse de un instrument muzical, de frunzișul mișcat de vânt, de ape, de anumite aparate etc. 37 (Fig) Manifestare lăuntrică a propriei conștiințe. 38 (Fig) Intuiție. 39 (Fig) Avertisment dictat de propria conștiință sau venit de la cineva. 40 (Fig; îs) ~a sângelui Atașament obscur, independent de rațiune, între membrii aceleiași familii. 41 (Fig) Expresie a unei opinii personale. 42 (Pex) Opinie. 43 (Fig; pm) Persoană care își exprimă propria opinie. 44 (Fig) Expresie a unei capacități interioare creatoare, a unui talent înnăscut. 45 (Fig; pm) Persoană înzestrată cu un talent înnăscut. 46 (Îvr) Vocală (1). 47 (Grm; sst) Diateză1.

VÓCE, voci, s. f. 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi răstit. 2. Însușire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. ◊ Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvență joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvență înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigențe înalte, specifică cântăreților, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr-o compoziție. – Din lat. vox, vocis.

SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În surdină, cu voce scăzută, discret. – Loc. it.

VÓCE, voci, s. f. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale ale omului; glas. Vocea liniștită a lui Birnoavă începu să-l ațîțe cu întrebări felurite. SADOVEANU, O. VII 54. Își schimba vocea și fizionomia în atîtea feluri, cîte persoane erau. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 31. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile deșarte. IOSIF, P. 46. O dezmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. EMINESCU, O. I 104. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi cu ton de ceartă, răstit, enervat. ◊ Fig. Zise văilor să cînte... Cu voci de frunze și de ape. MACEDONSKI, O. I 65. 2. Aptitudine, talent pe care îl au unii oameni de a cînta din gură. Au descoperit insă că are voce și l-au învățat cîteva arii, pe care trupa le cînta în cor. GALACTION, O. I 118. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care poate cînta cineva.

SOTTO-VÓCE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Discret, în surdină, cu jumătate de voce. [< it. sotto-voce].

SÓTTO-VÓCE adv. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută. (< it. sotto-voce)

VÓCE ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ liniștită.A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. 2) darul de a cânta frumos din gură. 3) Melodie susținută de un grup de cântăreți în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea întâi. Cor pentru trei ~i. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voce

voce f. 1. glas, sunet ce iese din gura omului și din a unor animale; 2. voce modificată prin cântare: voce de tenor; 3. apel, cuvânt, sfat: ascultați vocea rațiunii; 4. Gram. formă verbală după cum acțiunea e făcută sau suferită de subiect: vocea activă, pasivă.

*vóce f. (lat. vox, vócis. V. bocesc). Glas, sunetu vorbelor omuluĭ și a strigătuluĭ animalelor: o voce de copil. Fel de voce din punct de vedere muzical: voce de tenor. Apel, îndemn, sfat: vocea rațiuniĭ, vocea sîngeluĭ. Formă (la verb): vocea activă (maĭ des formă). – Vocile omeneștĭ se împart în bărbăteștĭ (tenor și bas) și femeĭeștĭ orĭ copilăreștĭ (sopran și contralto). Sopranu și tenoru, contralto și basu formează cŭartetu vocal. Baritonu, tenoru ușor și sopranu mediŭ îs vocĭ mixte. Afară de rare excepțiunĭ, fie-care din aceste felurĭ de vocĭ cuprinde 13-14 note.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*sub voce (lat.) loc. adv.; abr. s. v.

vóce s. f., art. vócea, g.-d. art. vócii; pl. voci

vóce s. f., art. vócea, g.-d. art. vócii; pl. voci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÓCE s. 1. v. glas. 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.)

arată toate definițiile

Intrare: vocea
vocea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Vocea
Vocea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vocea
Intrare: sotto-voce
sotto-voce adverb
compus
  • sotto-voce
soto-voce adverb
compus
  • soto-voce
Intrare: sub voce
compus
  • sub voce
Intrare: voce
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voce
  • vocea
plural
  • voci
  • vocile
genitiv-dativ singular
  • voci
  • vocii
plural
  • voci
  • vocilor
vocativ singular
plural

sotto-voce soto-voce

  • 1. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În surdină, cu voce scăzută, discret.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

sub voce

  • 1. Indicație prin care se face trimitere la un anumit cuvânt dintr-o lucrare.
    surse: DEX '09
  • comentariu abreviere s. v.
    surse: DOOM 2

etimologie:

voce

  • 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: glas grai attach_file 5 exemple
    exemple
    • Vocea liniștită a lui Birnoavă începu să-l ațîțe cu întrebări felurite. SADOVEANU, O. VII 54.
      surse: DLRLC
    • Își schimba vocea și fizionomia în atîtea feluri, cîte persoane erau. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 31.
      surse: DLRLC
    • Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile deșarte. IOSIF, P. 46.
      surse: DLRLC
    • O dezmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. EMINESCU, O. I 104.
      surse: DLRLC
    • figurat Zise văilor să cînte... Cu voci de frunze și de ape. MACEDONSKI, O. I 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ridica vocea = a vorbi răstit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Însușire a cuiva de a cânta frumos din gură.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Au descoperit însă că are voce și l-au învățat cîteva arii, pe care trupa le cînta în cor. GALACTION, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 2.1.1. Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvență joasă, accentuate natural sau artificial.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 2.1.2. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvență înaltă.
        surse: DEX '09
      • 2.1.3. Voce profesională = voce care corespunde unor exigențe înalte, specifică cântăreților, actorilor, crainicilor.
        surse: DEX '09
      • 2.1.4. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane.
        surse: DEX '09
      • 2.1.5. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire.
        surse: DEX '09
  • 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr-o compoziție.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Melodie susținută de un grup de cântăreți în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal.
    exemple
    • Voceaea întâi. Cor pentru trei voci.
      surse: NODEX

etimologie: