2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

vladnic1 [At: (a. 1668) URICARIUL XXV, 275 / V: (înv) hlabn~, hl~, hlavn~, ~abn~, ~amnec, ~amn~, ~an~, ~atn~, ~avn~, (reg) hlamn~ / Pl: ~ice / E: ns cf vsl владнъ] 1 sn (Mol; înv) Teren umed (acoperit cu iarbă), de obicei pe malul unei ape curgătoare. 2 sn (Reg; îf hlamnic) Mocirlă. 3 a Care conține multă apă. 4 sn (Mol) Baltă (1). 5 sn (Mol) Lac (mare).

vladnic2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf vsl владни] (Înv) 1 Mare1. 2 Rezistent.

VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Mare, puternic, solid, rezistent. [De deasupra priporului] Se văd, în poală, urmele unei cetăți de urieși și brazda vladnică a Troianului. ODOBESCU, S. III 183.

VLÁDNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care nu se modifică sub acțiunea factorilor externi; caracterizat prin formă constantă; solid. /<sl. vladati

vladnic a. puternic: brazda vladnică a Troianului OD. [Ceh. VLÁDNY, puternic, dominant]. ║ n. lac mare: codrul și valea se făcură vladnic de sânge închegat POP.

vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice

vládnic adj. m., pl. vládnici; f. sg. vládnică, pl. vládnice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vládnic, vládnică, vládnici, vládnice, adj. (înv.) 1. puternic, solid, rezistent. 2. (s.n.) lac mare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Vladnic
Vladnic nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vladnic
Intrare: vladnic
vladnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vladnic
  • vladnicul
  • vladnicu‑
  • vladnică
  • vladnica
plural
  • vladnici
  • vladnicii
  • vladnice
  • vladnicele
genitiv-dativ singular
  • vladnic
  • vladnicului
  • vladnice
  • vladnicei
plural
  • vladnici
  • vladnicilor
  • vladnice
  • vladnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vladnic

etimologie: