16 intrări

Articole pe această temă:

67 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIOLÁ, violez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție. 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz ♦ A pângări, a profana. 3. A săvârși un viol. [Pr.: vi-o-la] – Din fr. violer, lat. violare.

viola vt [At: LAURIAN, F. 201/26 / P: vi-o~ / Pzi: ~lez, (îvr) viol, 3 vioa / E: lat violare, fr violer] 1 A încălca o lege, un angajament, o convenție, un drept etc. 2 A acționa prin forță, încălcând legalitatea, pentru a pătrunde undeva. 3 A deschide ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase. 5 A trata ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: a pângări1, a profana. 6 A comite un viol (1) Si: a batjocori (3), a silui, (rar) a violenta (4), (înv) a ruguci2, (reg) a căzni1 (3).

VIOLÁ, violez, vb.I. Tranz. 1. (Cuprivire la legi, porunci, angajamente, dispoziții, drepturi etc.) A nesocoti, a nu respecta, a călca, a încălca. Au violat constituția! se aprindea oratorul de la tribună. PAS, E. I 280. Turcia... viola toate tractatele... noastre. NEGRUZZI, S. I 331. 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. A viola domiciliul cuiva. A viola spațiul aerian al unui stat. A viola secretul corespondenței. ♦ A pîngări, a profana. A viola un mormînt. 3. A necinsti o femeie, făcînd uz de forță; a comite un viol.

VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].

VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr. violer, lat. violare)

A VIOLÁ ~éz tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziții) A nesocoti, comițând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forța; a forța. 3) (lucruri sau ființe considerate sacre) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare

violà v. 1. a întrebuința violența; 2. a lucra contra, a înfrânge: a viola o lege; 3. a călca: a viola un jurământ, a viola un domiciliu.

VIÓLĂ1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde și arcuș mai mare decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

vio1 sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. VIII, 86 / P: vi-o~ / V: (îrg) ~oa, (reg) fi~, (îvr) viol sn / Pl: ~le / E: lat viola] 1 (Șîc, înv, ~-mirositoare) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc, reg, ~-galbenă, ~oală-de-iarnă) Vioară2 (2) (Cheiranthus cheiri). 3 (Șîc, reg, ~oală-albă, ~oală-bătucită, ~oală-bătută, vioală-roșie) Vioară2 (3) (Matthiola incana). 4 (Îc) ~-de-noapte (sau -de-primăvară) Vioară2 (4) (Hesperis matronalis).

vio2 sf [At: FILIMON, O. I, 197 / P: vi-o~ / Pl: ~le / E: it viola, fr viole] 1 Instrument muzical cu coarde și arcuș, mai mare decât vioara3 (1), acordat cu o cvintă mai jos decât aceasta și având sunetele mai grave Si: alto (6). 2 (Pm) Persoană care cântă cu măiestrie la violă2 (1). 3 (Pm) Persoană care are profesiunea de a cânta la violă2 (1). 4 Vechi instrument muzical cu coarde și arcuș, adecvat muzicii polifonice, din care provin instrumentele cu coarde moderne. 5 (Lpl) Nume generic dat, în epoca modernă, instrumentelor cu coarde și arcuș.

VIÓLĂ1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.

VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă.

VIÓLĂ1, viole, s. f. 1. Instrument muzical asemănător cu vioara, dar mai mare decît aceasta și acordat cu o cvintă mai jos, avînd sunete mai grave. 2. (Rar) Muzicant care cîntă la violă (1). Puteam s-o organizez, că... ce-mi trebuie? Opt viori... o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.

VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].

VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]

VIÓLĂ1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde și arcuș, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde și arcuș puțin mai mare decât violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)

VIÓLĂ2 s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola)

VIÓLĂ1 ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari și sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole

arată toate definițiile

Intrare: viola
  • silabație: vi-o-la
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viola
  • violare
  • violat
  • violatu‑
  • violând
  • violându‑
singular plural
  • violea
  • violați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • violez
(să)
  • violez
  • violam
  • violai
  • violasem
a II-a (tu)
  • violezi
(să)
  • violezi
  • violai
  • violași
  • violaseși
a III-a (el, ea)
  • violea
(să)
  • violeze
  • viola
  • violă
  • violase
plural I (noi)
  • violăm
(să)
  • violăm
  • violam
  • violarăm
  • violaserăm
  • violasem
a II-a (voi)
  • violați
(să)
  • violați
  • violați
  • violarăți
  • violaserăți
  • violaseți
a III-a (ei, ele)
  • violea
(să)
  • violeze
  • violau
  • viola
  • violaseră
Intrare: Viola (gen de plante)
Viola (gen de plante)
  • silabație: vi-o-la
gen de plante (I2.1)
  • Viola
Intrare: Viola alba
compus
  • Viola alba
Intrare: Viola biflora
Viola biflora  nomenclatura binară
compus
  • Viola biflora
Intrare: Viola canina
Viola canina  nomenclatura binară
compus
  • Viola canina
Intrare: Viola cornuta
Viola cornuta  nomenclatura binară
compus
  • Viola cornuta
Intrare: Viola gracilis
Viola gracilis  nomenclatura binară
compus
  • Viola gracilis
Intrare: Viola hirta
compus
  • Viola hirta
Intrare: Viola odorata
Viola odorata  nomenclatura binară
compus
  • Viola odorata
Intrare: Viola silvatica
Viola silvatica  nomenclatura binară
compus
  • Viola silvatica
Intrare: Viola tricolor
Viola tricolor  nomenclatura binară
compus
  • Viola tricolor
Intrare: Viola x wittrockiana
Viola x wittrockiana  nomenclatura binară
compus
  • Viola x wittrockiana
Intrare: violă (bot.)
  • silabație: vi-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vio
  • viola
plural
  • viole
  • violele
genitiv-dativ singular
  • viole
  • violei
plural
  • viole
  • violelor
vocativ singular
plural
Intrare: violă (muz.)
  • silabație: vi-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vio
  • viola
plural
  • viole
  • violele
genitiv-dativ singular
  • viole
  • violei
plural
  • viole
  • violelor
vocativ singular
plural
Intrare: violă-de-noapte
violă-de-noapte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violă-de-noapte
  • viola-de-noapte
plural
  • viole-de-noapte
  • violele-de-noapte
genitiv-dativ singular
  • viole-de-noapte
  • violei-de-noapte
plural
  • viole-de-noapte
  • violelor-de-noapte
vocativ singular
plural
Intrare: violă-de-primăvară
violă-de-primăvară substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violă-de-primăvară
  • viola-de-primăvară
plural
  • viole-de-primăvară
  • violele-de-primăvară
genitiv-dativ singular
  • viole-de-primăvară
  • violei-de-primăvară
plural
  • viole-de-primăvară
  • violelor-de-primăvară
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viola

  • 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Au violat constituția! se aprindea oratorul de la tribună. PAS, E. I 280.
      surse: DLRLC
    • Turcia... viola toate tractatele... noastre. NEGRUZZI, S. I 331.
      surse: DLRLC
  • 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A viola domiciliul cuiva. A viola spațiul aerian al unui stat. A viola secretul corespondenței.
      surse: DLRLC
  • 3. A săvârși un viol.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: batjocori necinsti silui
  • 4. figurat expresie A viola conștiința = a impune prin forță unele idei.
    surse: MDN '00

etimologie:

violă (bot.)

etimologie:

violă-de-noapte

etimologie:

violă-de-primăvară

etimologie:

violă (muz.)

  • 1. Instrument muzical cu coarde și arcuș mai mare decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: alto (s.m.)
  • 2. rar Muzicant care cântă la violă (1.).
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Puteam s-o organizez, că... ce-mi trebuie? Opt viori... o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.
      surse: DLRLC
  • 3. Familie de instrumente cu coarde și arcuș, din secolele XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne.
    surse: MDN '00

etimologie: