O definiție pentru Vinca major

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vinca major L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre (tub floral infundibuliform, cu 5 lacinii late, caliciul scurt-campanulat, glabru cu lacinii cilindrice, lungi) solitare, pedunculate, în axa frunzei. Frunze opuse, cu pețioli pînă la 1,3 cm lungime, lucioase, ovat-lanceolate, rotunjite la bază, uneori cordiforme, scurt-pețiolate, glabre, persistente, pînă la 7 cm lungime și 1,5 cm lățime. Semiarbust pînă la 30 cm înălțime, lujerii maturi pe sol, lungi (formînd covoare), de obicei nu dezvoltă rădăcini, lujerii tineri erecți.

Intrare: Vinca major
compus
  • Vinca major