2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

vil, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 38/4 / Pl: ~i, ~e / E: fr vil, lat vilis] 1 (Îvr) De origine modestă. 2 (Îvr) De condiție umilă. 3 (Înv; liv; d. oameni sau d. manifestările lor) Josnic. 4 (Îvr) Lipsit de valoare. 5 (Îvr) Ieftin.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism rar) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar, josnic, abject. Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.

VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].

VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis

vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.

*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vílă, pl. víle

vil adj. m., pl. vili; f. sg. vílă, pl. víle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

vil adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vil, -a, -aia, -ae, -iĭ v. Vavila 3 – 5.

Intrare: Vilii
Vilii nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vilii
Intrare: vil
vil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vil
  • vilul
  • vilu‑
  • vi
  • vila
plural
  • vili
  • vilii
  • vile
  • vilele
genitiv-dativ singular
  • vil
  • vilului
  • vile
  • vilei
plural
  • vili
  • vililor
  • vile
  • vilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vil

  • 1. învechit De proastă calitate, demn de disprețuit.
    exemple
    • Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105.
      surse: DLRLC
    • Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie: