3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Vilaf. zină aeriană (în poveștile sârbești).
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VILĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În Evul Mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vil, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 38/4 / Pl: ~i, ~e / E: fr vil, lat vilis] 1 (Îvr) De origine modestă. 2 (Îvr) De condiție umilă. 3 (Înv; liv; d. oameni sau d. manifestările lor) Josnic. 4 (Îvr) Lipsit de valoare. 5 (Îvr) Ieftin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vilă1 sf [At: AR (1838), 1701/3 / S și: (înv) villa / Pl: ~le / E: fr villa, lat villa] 1 Casă spațioasă, construită într-un stil arhitectonic particular, de obicei înconjurată de grădină, folosită ca locuință sau destinată găzduirii de vilegiaturiști. 2 (În Imperiul Roman) Reședință somptuoasă, construită în apropierea unui oraș, care era folosită de aristocrație ca loc de vilegiatură. 3 (În Imperiul Roman) Clădire sau ansamblu de clădiri care includea locuința proprietarului și anexele gospodăriei, situată pe un domeniu rural. 4 (În Renaștere, în Italia) Reședință somptuoasă constuită în stilul vilei romane. 5 (În Evul Mediu) Denumire generică pentru diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent, domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vil, -ă adj. (despre oameni sau despre firea, manifestările etc. ale lor) Care este de proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic, abject. • pl. -i, -e. /<fr. vil, it. vile, lat. vīlis, -e.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vilă s.f. 1 Casă luxoasă (înconjurată de grădină), folosită ca locuință sau destinată găzduirii de vilegiaturiști. 2 (în Roma antică) Reședință rurală somptuoasă a marilor proprietari de sclavi. ♦ Ext. Locuință luxoasă a membrilor aristocrației romane. 3 (în Ev. Med.) Denumire dată unor forme de așezări: obștea țărănească, satul liber, satul dependent, domeniul stăpînului feudal și, uneori, centrul urban. • pl. -e. /<lat. villa, -ae, fr., it. villa.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VILĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism rar) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar, josnic, abject. Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VILĂ, vile, s. f. Casă înconjurată de grădină, construită de obicei într-un stil particular, în afară de centrul orașului, la țară sau în stațiuni balneo-climaterice. Crama, Coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264. Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168. Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VILĂ s.f. 1. Reședință rurală în Imperiul roman sau în evul mediu. 2. Casă elegantă înconjurată de grădină. [< fr. villa, it., lat. villa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VILĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bloc-vilă s. n. Bloc mic, cu aspect de vilă ◊ „În timpul verii [...] s-au înălțat mai multe blocuri-vilă [...]” Sc. 8 XI 74 p. 4 (din bloc + vilă; v. Coman Lupu în CL 1/83 p. 53)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VILĂ ~e f. Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara orașului sau într-o stațiune balneoclimatică. /<fr., lat. villa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vil a. abject, josnic: cu ochiul vil și vicleim EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vilă f. casă elegantă la țară sau prin împrejurimile unui oraș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. În mod vil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*vílă f., pl. e (lat. villa, casă la țară). Casă elegantă nu prea mare la țară orĭ într’o stațiune balneară saŭ climatică orĭ și în oraș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vilă, pl. vile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vilă s. f., g.-d. art. vilei; pl. vile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vil (înv.) adj. m., pl. vili; f. vilă, pl. vile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vilă s. f., g.-d. art. vilei; pl. vile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vil adj. m., pl. vili; f. sg. vilă, pl. vile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vilă s. f., g.-d. art. vilei; pl. vile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vil adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
VILA 1. Vilae ban (P Gov f° 18); – f. (Ins 342); Vilica f., 1636 (AO XVIII 444). 2. Cf. Vilău și Vilenci bb., act. (BG LIV 158).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORT-VILA (VILA), capitala statului Vanuatu, situată în SV ins. Efate, port la G. Mele al Oc. Pacific; 29,3 mii loc. (1999). Aeroportul Bauerfield. Centru comercial. Ind. mat. de constr. și alim. (prelucr. cărnii, conserve de pește). Turism. Export de mangan. Universitate (1989).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Vil, -a, -aia, -ae, -iĭ v. Vavila 3 – 5.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vil, vilăadjectiv
-
- Ar însemna atunci să plătești o marfă mult prea vilă afară din cale scump. M. I. CARAGIALE, C. 105. DLRLC
- Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce rîde Cu mutra de vîndută cu ochi vil și viclean. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- vil DEX '09 DEX '98 DN
vilă, vilesubstantiv feminin
- 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Crama, coroanele negre ale nucilor, vila mare cît un castel... rămaseră în urmă. DUMITRIU, N. 264.
- Iată vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! COȘBUC, P. I 168.
- Vile atrăgătoare răsar dintre copaci. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.
-
- 3. Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- villa DEX '09 DEX '98 DN