3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vicol sn vz viscol

vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul (A: nct), gigul, jicol, ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vícol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

VÍSCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vícol, vicóle, s.n. (reg.) viscol.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VICOL subst. (viscol). 1. – (Tec I; Glos); -ul, Ioniță răzeș mold. 2. Hicol (Isp III1; 16 A IV 56).

Intrare: Vicol
Vicol nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vicol
Intrare: vicol
vicol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: viscol
viscol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscole
  • viscolele
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscole
  • viscolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicol
  • vicolul
  • vicolu‑
plural
  • vicole
  • vicolele
genitiv-dativ singular
  • vicol
  • vicolului
plural
  • vicole
  • vicolelor
vocativ singular
plural
viscol2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscoli
  • viscolii
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscoli
  • viscolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viscol vicol

  • 1. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: spulber vifor attach_file 6 exemple
    exemple
    • Se muncea să-și scuture zăpada cîtă i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128.
      surse: DLRLC
    • Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55.
      surse: DLRLC
    • Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176.
      surse: DLRLC
    • figurat Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222.
      surse: DLRLC
    • figurat Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147.
      surse: DLRLC

etimologie: