5 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.

VICIÁ, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciáză, 1 pl. viciém (-ci-em); ger. viciínd (-ci-ind)

viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)

vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VICIA L., MĂZĂRICHE, fam. Leguminosae. Gen originar pe tot globul, 150 specii, erbacee, des agățătoare sau tîrîtoare, rar erecte. Frunze paripenate, cîteva perechi de foliole, rar numai 1 sau 2. Stipele semisagitate. Flori divers colorate (caliciul cu sepale concrescute într-un tub, la vîrf cu 5 diviziuni, corolă cu 5 petale, dintre care -2 unite formînd carenă, stil filamentos sau în vîrf puțin plat, rar glabru, pe spate cu un smoc de păr sau tot stilul pubescent, vîrf curbat, 10 stamine) solitare, în buchet sau ciorchine. Fruct, păstaie plată și cîteva semințe.

Vicia oroboides Wulf. Specie care înflorește vara. Flori galbene-deschis, pînă la galbene-albicios, cca 8, dispuse într-un racem terminal. Fruct, păstaie liniară, îndepărtată, lungă pînă la 4 cm, neagră, glabră. Frunze scurt-pețiolate, fără cîrcei, cu 1-3 perechi de foliole mari, ovat-ascuțite, lungi de cca 7 cm și late de cca 3 cm. Plantă erbacee, înaltă pînă la 0,60 m, erectă. Tulpină cilindrică, la bază cu cîteva ramuri scurte.

Vicia pyrenaica Pourr. Specie cu flori solitare, în axa frunzei, roșii-carmin pînă la violete-purpur. Frunze penate, cu pînă la 6 perechi de foliole. Plantă erbacee, înaltă pînă la 30 cm, erectă sau tîrîtoare.

Vicia unijuga A. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-violete, mari, dispuse pînă la 7 în racem lax, în axa frunzei. Frunze cu o singură pereche de foliole, fără cîrcei, ovate, cu vîrf ascuțit și peri pe margine. Plantă erbacee, înaltă pînă la 0,40 m. Tulpină erectă, necățărătoare.

Intrare: vicia
  • silabație: vi-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicia
  • viciere
  • viciat
  • viciatu‑
  • viciind
  • viciindu‑
singular plural
  • vicia
  • viciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viciez
(să)
  • viciez
  • viciam
  • viciai
  • viciasem
a II-a (tu)
  • viciezi
(să)
  • viciezi
  • viciai
  • viciași
  • viciaseși
a III-a (el, ea)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • vicia
  • vicie
  • viciase
plural I (noi)
  • viciem
(să)
  • viciem
  • viciam
  • viciarăm
  • viciaserăm
  • viciasem
a II-a (voi)
  • viciați
(să)
  • viciați
  • viciați
  • viciarăți
  • viciaserăți
  • viciaseți
a III-a (ei, ele)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • viciau
  • vicia
  • viciaseră
Intrare: Vicia (gen de plante)
Vicia (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Vicia
Intrare: Vicia oroboides
Vicia oroboides park  nomenclatura binară
compus
  • Vicia oroboides
Intrare: Vicia pyrenaica
Vicia pyrenaica park  nomenclatura binară
compus
  • Vicia pyrenaica
Intrare: Vicia unijuga
compus
  • Vicia unijuga
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicia

etimologie: