O definiție pentru Vichentie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VICHENTIE, lat. Vicentius „învingînd, cel ce învinge”. 1. – (AO XVIII; Ard; Cras 80) etc.; – ep. (Bis R); Vichente 1766 (Paș). 2. Din ung. Vincze: Vințul s.; Vințe b. (Ard); Vințești s.; Vincești s. (M mar). 3. Din ital. Vicenzio + fr. Vincent: Visente ard. (Viciu 35); Visențea sau Fisențea, paharnic sub Radu Mihnea Vvd (17 B II 17, 39); cu fonetism german v > f, Fisențe log., 1645 (Pol 49); Fiseanțea, Matei (Sd V 448); -olt., 1763 (Sd VII 497); Fisența, Manole, Olt. (Î Div). Fizantea clucer, 1660 (BCI XI 13). 4. Din ung. Bincze < Vincze: Bincea rumîn (AO XVIII 135); Bințuiu, V. (Șchei I); Bințescul, St., 1720 (AO XVIII 466); Binținți s. ard. 5. Vincențiu (M mar) și act.

Intrare: Vichentie
Vichentie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vichentie