5 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĭ.

VESTÍ, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

vest [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / V: (îvr) o~, ue~ sn / E: ger West(en) cf it ovest, fr ouest] 1 sns Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului, situat într-o direcție care formează un unghi de 90° cu direcția nordului. 2 sns (Pex) Zonă în care apune soarele Si: asfințit (4), (pop) scăpătat1, soare-apune, (reg) scapăt, scăpătiș. 3 sns Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. situată spre vest (1) Si: apus, occident. 4 sns (Pol) Nume generic dat statelor din vestul Europei, Canadei și Statelor Unite ale Americii (membre fondatoare ale Alianței Nord-Atlantice) Si: Occident. 5 ain Care se află la vest (1).

veste1 sf [At: COD. VOR2. 17r/14 / V: (reg) ~tă (Pl: ~te, ~ti) vește / Pl: vești, (îrg) ~ti, ~, (reg) ~turi / E: vsl вѣсть] 1 Informație. 2 Știre recentă (și interesantă) Si: noutate. 3 Înștiințare. 4 (Rar; îla) De ~ Vestitor (1). 5 (Îvr; îal) Recent. 6-7 (Îljv) Fără (de) ~ (Care se produce) pe neașteptate Si: brusc (1-2), subit. 8 (Îvr; îlav) Cu ~a (cuiva) Cu învoirea (cuiva). 9 (Îvr; îlav) În ~ Anunțând anticipat. 10 (Îe) A(-i) da (cuiva) (de) ~, (îrg) a(-i) face (cuiva) ~ A înștiința. 11 (Îe) A prinde (ori, înv, a lua) de ~ sau (înv) a prinde (ori a lua) ~, (reg) a purcede de ~ A lua cunoștință (de…). 12 (Îae) A-și da seama (din timp). 13 (Îe) A-i prinde (sau, îrg, a-i lua cuiva) de ~ ori (îvr) a-i prinde (cuiva) ~ A remarca (la momentul oportun) prezența cuiva într-un anumit loc. 14 (Îae) A-și da seama de situația, sentimentele, intențiile etc. cuiva. 15 (Îvr; îe) A-i fi (cuiva ceva) în (sau la) ~ A fi conștient (de…). 16 (Îvr; îae) A fi în cunoștință de cauză în ceea ce privește … Si: a înțelege, a pricepe, a ști. 17 (Rar; îe) A nu i se auzi (cuiva) de ~ A nu avea informații în legătură cu cineva. 18 (Trs; îe) A-i scoate (cuiva) vești slabe A-i scoate (cuiva) vorbe (rele). 19 (Pfm; îe) Ce (mai) ~ ? sau ce (mai) ~-poveste?, (rar) ce ~ ? ce poveste? Ce (mai) e nou? 20 (Reg) Vestire (1). 21 (Îvr; îs) Fără ~ Mister. 22 Faimă (3). 23 Reputație. 24 (Înv; îla) De (sau cu) ~ Bine cunoscut. 25 (Înv; îal) Renumit. 26 (Îe) A se duce (sau a merge, a se lăți, îrg, a ieși) ~a (cuiva, a ceva, de ceva etc.) sau a i se duce (ori a-i merge, a i se lăți, îvr, a i se ridica, reg, a-i ieși cuiva) ~a, a-i merge (sau a i se duce cuiva) ~a și povestea, (îrg) a ieși ~ (de cineva sau de ceva) A deveni faimos.

vesti2 vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tesc / E: it vestire, lat vestire] (Îvr) A îmbrăca.

vesti1 [At: COD. VOR2. 27r/7 / V: (reg) vești / Pzi: ~tesc, 3 și (Mar) veste / E: veste1] 1 vt A face cunoscut ceva (cuiva) Si: a anunța (1), a comunica (1), a încunoștința, a înștiința, (înv) a vestui (1). 2 vi A transmite o informație. 3 vr (Îrg; d. fapte, situații etc.) A ajunge să fie cunoscut Si: a se auzi, a se afla. 4-5 vtr A face să devină (sau a deveni) bine cunoscut (pretutindeni). 6 vt (Spc; c. i. învățături, concepții religioase, divinitatea) A propovădui. 7-8 vtr A face să devină (sau a deveni) cunoscut ca… 9 vt (Înv; c. i. oameni) A proclama. 10 vr A-și face remarcată existența sau prezența. 11 vt A constitui un indiciu pentru… 12 vt A prezice. 13 vt (Spc) A proroci (1). 14 vi (Rar; îe) A ~ a bine A prezice lucruri favorabile. 15 vt A pune la curent pe cineva. 16 vr (Îvr; d. oameni) A se informa anticipat. 17 vt (C. i. oameni) A anunța că urmează să sosească, să se prezinte (în cel mai scurt timp). 18 vt (Trs; c. i. oameni) A anunța (în biserică) faptul că urmează să se căsătorească. 19 vr A-și face simțită apariția iminentă. 20 vr A da primele semne de existență. 21 vr A prezenta indicii ale unei anumite evoluții ulterioare. 22 vt A constitui un indiciu pentru prezicerea unui eveniment, unui fenomen.

vești1 vt [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103v/5 / Pzi: ~tesc / E: ml vestire] (Înv) A înveșmânta.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

VESTÍ, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existență sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întîmplare, noutate care se aduce la cunoștința cuiva; știre, informație. Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139. Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35. Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89. ◊ (Personificat) Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = subit, deodată, pe neașteptate. Convoiul, fără, veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20. La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a duce vestea, a înștiința, a vesti. Da Manea și cu Neculai unde-s? I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152. A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla. Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29. Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147. Luînd veste de venirea sa. Îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2. (Transilv.) A lua de veste = a observa, a remarca, a vedea. Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101. Ce (mai) veste? = ce e nou? ce noutăți știi? Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21. Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145. (în legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. 2. (Mai ales în construcție cu verbele «a merge», «a se duce», «a ajunge» etc.) Zvon; p. ext. faimă, renume. Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93. Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. Vestea-n țeară a agiuns De un hoț cu nume Tuns. ALECSANDRI, P. P. 162. ◊ (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni...ȘEZ. V 510.

VESTÍ, vestesc, vb. IV. I. Tranz. (Complementul indică faptul anunțat sau persoana căreia i se anunță) A face cunoscut un fapt, a comunica. [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258. În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. ◊ (Faptul anunțat se indică printr-o completivă indirectă sau un complement indirect) Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170. Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de ghid să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14. Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308. ◊ (Persoana anunțată se indică printr-un complement indirect, de obicei la dativ) Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13. Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258. Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7. ◊ Absol. Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159. ◊ Refl. pas. Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247. ◊ Refl. impers. Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77. Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208. ◊ Intranz. Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254. 2. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste. Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65. Copoii vestesc apropierea vinețiului. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A anunța cuiva sosirea unui vizitator. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ A înlesni o previziune; a face să se prevadă; a prevesti. Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222. Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175. Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94. ◊ Refl. S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176. Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99. ♦ A prezice, a prevesti, a proroci. Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21. Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. id. T. 133. Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. II. Refl. 1. A-și face cunoscută și simțită existența sau prezența, a-și afirma prezența. De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5. Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236. Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește în fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83. 2. (Învechit) A se afirma prin calități deosebite; a deveni vestit, cunoscut. [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79. [Cîrpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94.

VÉSTE vești f. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. ◊ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neașteptate; deodată. A da de ~ a anunța; a înștiința. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /<sl. vĕsti

A VESTÍ ~ésc tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent; a anunța; a informa; a înștiința. /Din veste

veste f. 1. știre: veste bună; a da de veste, a informa; a prinde de veste, a afla: fără veste, pe neașteptate; 2. renume: mers-au vestea ’n lume AL. [Slav, VĬESTĬ, anunțător].

vestì v. 1. a da de veste, a înștiința, a anunța: ciorile iarna ne vestesc zăpada PANN; 2. a se face vestit: vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci BĂLC.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

véste f., pl. ștĭ (vsl. vĭesti, veste, d. vĭedĭeti, a ști, și vidĭeti, a vedea. V. poveste, vedenie, s-po-vedesc). Știre, informațiune, lucru anunțat: a trimete veste, a sosi veste. Fără (de) veste, de odată, pe neașteptate: a sosi fără de veste. A da de veste, a trimete veste, a informa, a semnala: a da de veste cuĭva de cele ce i se uneltesc. A prinde de veste, a afla, a observa: cînd am prins de veste, focu se întinsese mult. A merge vestea, a se răspîndi zvonu, renumele: ajunsese un învățat de-ĭ mersese vestea. Ce maĭ veste-poveste? ce maĭ știĭ, ce maĭ noŭ, ce aĭ de spus?

arată toate definițiile

Intrare: Vestea
Vestea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vestea
Intrare: veste
substantiv feminin (F111)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veste
  • vestea
plural
  • vești
  • veștile
genitiv-dativ singular
  • vești
  • veștii
plural
  • vești
  • veștilor
vocativ singular
plural
Intrare: vesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesti
  • vestire
  • vestit
  • vestitu‑
  • vestind
  • vestindu‑
singular plural
  • vestește
  • vestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestesc
(să)
  • vestesc
  • vesteam
  • vestii
  • vestisem
a II-a (tu)
  • vestești
(să)
  • vestești
  • vesteai
  • vestiși
  • vestiseși
a III-a (el, ea)
  • vestește
(să)
  • vestească
  • vestea
  • vesti
  • vestise
plural I (noi)
  • vestim
(să)
  • vestim
  • vesteam
  • vestirăm
  • vestiserăm
  • vestisem
a II-a (voi)
  • vestiți
(să)
  • vestiți
  • vesteați
  • vestirăți
  • vestiserăți
  • vestiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestesc
(să)
  • vestească
  • vesteau
  • vesti
  • vestiseră
Intrare: Veștea
Veștea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Veștea
Intrare: vești
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vești
  • veștire
  • veștit
  • veștitu‑
  • veștind
  • veștindu‑
singular plural
  • veștește
  • veștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștesc
(să)
  • veștesc
  • veșteam
  • veștii
  • veștisem
a II-a (tu)
  • veștești
(să)
  • veștești
  • veșteai
  • veștiși
  • veștiseși
a III-a (el, ea)
  • veștește
(să)
  • veștească
  • veștea
  • vești
  • veștise
plural I (noi)
  • veștim
(să)
  • veștim
  • veșteam
  • veștirăm
  • veștiserăm
  • veștisem
a II-a (voi)
  • veștiți
(să)
  • veștiți
  • veșteați
  • veștirăți
  • veștiserăți
  • veștiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștesc
(să)
  • veștească
  • veșteau
  • vești
  • veștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veste

  • 1. Fapt, întâmplare care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: informație mesaj noutate știre 4 exemple
    exemple
    • Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89.
      surse: DLRLC
    • personificat Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Fără (de) veste = pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deodată subit 3 exemple
      exemple
      • Convoiul, fără veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20.
        surse: DLRLC
      • La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98.
        surse: DLRLC
      • Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da de veste = a aduce la cunoștință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunța vesti înștiința un exemplu
      exemple
      • Da Manea și cu Neculai unde-s? – I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla ceva (la timp).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: afla 3 exemple
      exemple
      • Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29.
        surse: DLRLC
      • Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Luînd veste de venirea sa... îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi?
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21.
        surse: DLRLC
      • Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145.
        surse: DLRLC
      • (În legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178.
        surse: DLRLC
  • 2. Comunicare orală neconfirmată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zvon 3 exemple
    exemple
    • Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93.
      surse: DLRLC
    • Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni... ȘEZ. V 510.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vestea-n țeară a agiuns De un hoț cu nume Tuns. ALECSANDRI, P. P. 162.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 2.3. expresie A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de popă (3.) tuns.
      surse: NODEX

etimologie:

vesti

  • 1. tranzitiv A aduce la cunoștință, a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunța informa înștiința 14 exemple
    exemple
    • [Călăreții] vesteau căderea Tomșei. SADOVEANU, O. VII 147.
      surse: DLRLC
    • Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. REBREANU, R. I 258.
      surse: DLRLC
    • În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87.
      surse: DLRLC
    • Pe țărani îi vestise cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte. REBREANU, R. I 170.
      surse: DLRLC
    • Prin martie, Cănuță își vesti părinții că are de gînd să se însoare. BASSARABESCU, S. N. 14.
      surse: DLRLC
    • Să-mi scriu o scrisoare nouă; S-o trimit la maică-mea S-o vestesc de starea mea. SEVASTOS, C. 308.
      surse: DLRLC
    • Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara. IOSIF, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Peste o giumătate de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. ALECSANDRI, O. P. 258.
      surse: DLRLC
    • Vestește cătră toți că o să merg și eu. GORJAN, H. I 7.
      surse: DLRLC
    • absolut Cînd văzură ei una ca aceasta... fuga la boieri de-i vestiră. CREANGĂ, P. 159.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Îndată vestindu-se fapta, a venit maica acelui flăcău plutaș, una Anița. SADOVEANU, O. VIII 247.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Se vestise la mare depărtare că nohaii au trecut Nistrul după războiul Tomșei. SADOVEANU, O. VII 77.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Ce-ar zice Roma-ntreagă, cînd s-ar vesti prin ea Că o copilă, sclavă, ocupă mintea mea? ALECSANDRI, T. II 208.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Aleargă și vestește împăratului despre cele întîmplate. CREANGĂ, O. A. 254.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A anunța fapte care urmează să se producă; a da de veste.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un cîine se însărcină să-mi vestească sosirea... sculîndu-se iute de unde stătea. HOGAȘ, M. N. 65.
        surse: DLRLC
      • Copoii vestesc apropierea vînatului. ODOBESCU, S. III 42.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A anunța cuiva sosirea unui vizitator.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A face să se prevadă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prevesti prezice proroci 8 exemple
      exemple
      • Adierile tot mai tari și mai răcoroase ale vîntului vesteau ploaia. SADOVEANU, O. IV 222.
        surse: DLRLC
      • Dimineața de vineri vestea o zi bună. REBREANU, R. I 175.
        surse: DLRLC
      • Iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă. CREANGĂ, O. A. 94.
        surse: DLRLC
      • reflexiv S-a vestit multă vreme ploaia, dar norii s-au dus. DUMITRIU, N. 176.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Soarele se ridicase din ceață și ziua părea a se vesti frumoasă. SADOVEANU, N. F. 99.
        surse: DLRLC
      • Bătrînii... Trăgeau cu sorții noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. ALECSANDRI, P. I 21.
        surse: DLRLC
      • Cum îmi bate inima! Parcă-mi vestește ceva. ALECSANDRI, T. 133.
        surse: DLRLC
      • Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A-și face cunoscută, simțită existența sau prezența.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • De departe se vestea uruitul motoarelor. DUMITRIU, V. L. 111.
      surse: DLRLC
    • Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină. C. PETRESCU, R. 5.
      surse: DLRLC
    • Florile se vesteau numai prin parfumul lor. NEGRUZZI, S. I 236.
      surse: DLRLC
    • Moartea, cu-a sa cruzime se arată, se vestește În fața bietului bolnav. CONACHI, P. 83.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A deveni vestit, faimos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Sinan-pașa] ajunse de trei ori mare vizir, vestindu-se mai presus de toți căpitanii turci în toate războaiele ce purtă. BĂLCESCU, O. II 79.
      surse: DLRLC
    • [Cârpaciul] s-a vestit dibaci. PANN, P. V. I 50.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A socoti pe cineva drept..., a considera ca...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprecia un exemplu
      exemple
      • Te vestesc de cel mai nerecunoscător din lume, de om prost și de nimic. GORJAN, H. IV 94.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • veste
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX