berbină sf vz verbină

berbincă sf vz verbină

sporiș sm vz sporici

verbenă sf vz verbină

verbină sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rvenă, (îrg) be~, ~benă, (înv) berbenă, ~rvână, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.

vervână sf vz verbină

vervenă sf vz verbină

vervină sf vz verbină

bervină s.f. v. verbină.

verbenă s.f. v. verbină.

verbină s.f. (bot.) Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee, decorative, cu frunzele dințate, ascuțite la vîrf și acoperite cu peri, cu florile roșii, albe, purpurii sau liliachii (Verbena); plantă care face parte din fiecare dintre aceste specii sau varietăți. ♦ Restr. Tulpina sau frunzele acestei plante folosite în medicina populară sau în homeopatie. • pl. -e. și vervenă, verbenă, vervină, bervină s.f. /<lat. verbena,-ae.

vervenă s.f. verbină.

vervină s.f. v. verbină.

VERBINĂ, verbine, s. f. Nume dat mai multor specii și varietăți de plante erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vîrf și acoperite cu peri aspri și cu flori roșii, roz, albe, purpurii sau liliachii (Verbena). În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, S. N. 86. Mirosul florilor veni pînă la el și se depărta iară, lăsînd în urmă numai un parfum de verbină. ANGHEL-IOSIF, C. E. 18. Bătrîna schimba apa de prin paharele cu verbine, cu busuioc și rosmarin. MACEDONSKI, O. III 9. Mi-ai luat din grădină O garoafă și-o verbină. TEODORESCU, P. P. 288.

VERBENĂ s.f. v. verbină.

VERBINĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vîrf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].

VERBINĂ/VERVENĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)

VERBINĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena

verbină f. plantă cu florile mici lila deschise (Vervena). [Indirect din lat. VERVENA].

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.

verbină s. f., g.-d. art. verbinei; pl. verbine

!verbină s. f., g.-d. art. verbinei; pl. verbine

verbină/vervenă s. f., g.-d. art. verbinei/vervenei; pl. verbine/vervene

SPORIȘ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (reg.) măturiță, spornic, veronică.

VERBINĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.

VERBINĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.

verbină (-ne), s. f. – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directă din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din bg. vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, s. f., din fr. verveine.

VERBENA L., URZICUȚĂ, VERBENA, fam. Verbenaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 195 specii, erbacee, anuale sau vivace, semiarbuști și arbuști, tulpină repent-ascendentă, frunze opuse, penat-fidate, cîte 3 în buchet. Flori mici, roșietice, dispuse în spice scurte, pauciflore, lungi, umbeliforme, terminale, caliciul cu 5 dinți, însoțit de o bractee liniară, subulată sau cilindrică, cu 5 lobi crestați, la vîrf îndepărtați, gîtul limbului prevăzut cu un inel de peri, 4 stamine în 2 perechi, ovar cu 4 loji, fiecare cu un ovul. Fruct uscat.

Verbena canadensis (L.) Britt. (syn. V. aubletia Jacq.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori numeroase, purpurii sau liliachii-deschis (caliciul păros, în formă de tub dințat, însoțit de o bractee cilindrică sau liniară, mai scurtă sau egală cu sepalele, corolă cu diametrul pînă la 2 cm, limbul cu un inel de peri albi la gît, 5 lobi inegali), dispuse în spice dense, umbeliforme. Frunze opuse, ovate sau ovat-oblonge, penat-fidate, lobii inegal dințați, pînă la 7 cm lungime, îngustîndu-se în pețiol. Plantă erbacee, în cultură anuală, pînă la 0,45 m înălțime, tulpină ramificată de la bază, erectă, ramurile patrunghiulare.

Verbena incisa Hook. Specie care înflorește în iul.-sept. Flori roz-purpur cu gît gălbui, în spice, grupate în panicule corimbiforme, caliciul pînă la 1,5 cm lungime, cu bractee ceva mai scurte. Frunzele superioare sesile, lanceolate, incise, iar cele inferioare alungit-eliptice, dentate, pețiolate. Plante anuale și perene, erbacee, păroase. Tulpină ascendentă.

Verbena peruviana (L.) Britt. (syn. V. chamaedryfolia Juss.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii (caliciul tubulos cu 5 dinți inegali și peri asprii, corolă tubuloasă cu 5 lobi crestați adînc la vîrf, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte), reunite în spice dense, umbeliforme, terminale. Frunze lat- lanceolate, la bază oblonge sau ovat-rotunde, dentate, cu peri aspri, scurt-pețiolate. Plantă anuală sau perenă, erbacee, tulpină filiformă, ramificată, pînă la 15 cm înălțime, semitîrîtoare.

Verbena platensis Spreng. (syn. V. teucrioides Gill. et Hook.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori albe sau aproape roz (caliciul cu o bractee subulată, mai scurtă, corolă cu tubul mai lung decît caliciul, limbul cu lobii ușor crestați la vîrf), așezate în raceme umbeliforme simple, plăcut mirositoare. Frunze opuse, cu pețioli scurți, dentate, păroase, margine revolută. Plante anuale sau perene cu tulpini ramificate, ascendente, pînă la 3,5 cm înălțime, cu rădăcini adventive, acoperite cu peri.

Verbena rigida Spreng. (syn. V. venosa Gill. et Hook.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete-purpuril, în spice terminale, umbeliforme, pe tulpini erecte. Frunze dințate, oblonge, sesile. Plantă acoperită cu peri aspri, cu tulpină pînă la 0,40 m înălțime, ramificată de jos.

Verbena tenera Spreng. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori roz-violete, grupate în spice umbeliforme, solitare sau terne. Frunze penat-fidate. Plantă păroasă cu tulpină pînă la 20 cm înălțime, ramificată, tîrîtoare.

Verbena x hybrida Voss. Specie hibridă care înflorește vara-toamna. Flori numeroase, variat colorate, dispuse, cîte 30, în spice dense, umbeliforme. Frunze oblonge sau ovat-oblonge, obtuze, dentate, pînă la 35 cm lungime, evident nervate, pețiolate, lobate la bază. Plantă, 0,50 m înălțime, repent-ascendentă, cu ramificațiile de la bază patrunghiulare.