2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.

VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.

vasel sn [At: HELIADE, D. J. 98/19 / V: (îvr) vașel / Pl: ~e / E: ngr βασέλο cf it vascello] (Înv) Navă (de război1) cu vele sau cu aburi.

vasel s.n. (înv.) Vas de război; bastiment. • pl. -e. /<it. vascello.

VASÉL, vasele, s. n. (Învechit) Vas de război; bastiment. Căpitanului Pouthier, înaintat la gradul de căpitan de vasel, i s-a dat altă comandă. GHICA, S. 401. – Variantă: vașél (GHICA, S. 419) s. n.

VASÉL ~e n. înv. Navă maritimă militară de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vasélo

vas1 sn [At: PSALT. HUR. 1v/24 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ml vasum, (12-26) cf fr vaisseau, it vaso] 1 Recipient (de lut, de metal, de sticlă) de diferite forme și mărimi care servește mai ales la păstrarea lichidelor. 2 Recipient (de lut, de metal, de sticlă) de diferite forme și mărimi care se folosește ca obiect de ornament, de cult etc. 3 (Mpl; adesea determinat prin „de bucătărie”) Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă1 sau la pregătirea mâncării. 4 (Rar; îs) ~ de noapte Oală de noapte. 5 (Îvp; mai ales în limbajul bisericesc; de obicei cu determinări ca „ales”, „dumnezeiesc” etc.) Persoană considerată purtătoare a grației divine. 6 (Îvp; mai ales în limbajul bisericesc; de obicei cu determinări ca „rău”, „spurcat” etc.) Persoană considerată purtătoare a unor însușiri malefice, diavolești. 7 (Mol; înv) Unitate de măsură de capacitate pentru vin, egală cu 1000 de litri. 8 Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (sau sub) apă, pentru transportul persoanelor, al materialelor sau cu destinații speciale Si: ambarcație, navă. 9 (Îc) ~-amiral Navă pe care își are sediul amiralul unei flote. 10 (Îac) Navă pe care este arborat pavilionul amiralului. 11 (Rar; îc) ~-pilot Pilotină. 12 (Atm) Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului Si: (îvr) vază1 (3). 13 (Atm; înv; îs) ~ele seminții Vase seminifere. 14 (Atm; înv; îs) ~e purtătoare Canale excretoare ale testiculelor. 15 Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol, provenit din fuziunea mai multor celule, prin care circulă seva în plante. 16 (Bot; înv; îs) ~e de pulbere sau ~ele pulberii (ori pulberoase) Stamine. 17 (Înv; lpl) Instrumente. 18 (Înv; lpl) Unelte. 19 (Înv; lpl) Ustensile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vasél (înv.) s. n., pl. vaséle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: vasel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vasel
  • vaselul
  • vaselu‑
plural
  • vasele
  • vaselele
genitiv-dativ singular
  • vasel
  • vaselului
plural
  • vasele
  • vaselelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vașel
  • vașelul
  • vașelu‑
plural
  • vașele
  • vașelele
genitiv-dativ singular
  • vașel
  • vașelului
plural
  • vașele
  • vașelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Vasel
Vasel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vasel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vasel vașel

  • 1. învechit Vas de război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bastiment attach_file un exemplu
    exemple
    • Căpitanului Pouthier, înaintat la gradul de căpitan de vasel, i s-a dat altă comandă. GHICA, S. 401.
      surse: DLRLC

etimologie: