6 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

varvar, ~ă [At: COD. VOR. 96/13 / Pl: ~i, ~e / E: slv варъваръ, ngr βάρβαρος] (Înv) 1 smp (Șdp) Nume dat de vechii greci și de romani3 popoarelor și populațiilor străine. 2-3 sm, a (Persoană) de altă origine decât elenă sau romană Si: barbar (1-2). 4-5 sm, a (Pex) (Persoană) de altă origine etnică. 6-7 sm, a (Persoană) de altă religie. 8-9 sm, a (Persoană) fără nici o religie Si: barbar (5-6), păgân. 10-11 sm, a (Persoană) necivilizată, primitivă. 12-13 sm, a (Persoană) incapabilă de a înțelege cultura Si: barbar (7-8). 14-15 sm, a (Persoană) lipsită de rafinament Si: barbar (9-10). 16 a (D. modul de exprimare) Caracteristic oamenilor necultivați. 17-18 sm, a (Persoană) cu o comportare crudă, sălbatică.

varvar, -ă s.m., adj. (înv.) Barbar. • pl. -i, -e. /<slav. варъваръ, ngr. βάρβαρος.

VARVÁR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Barbar (1). Ați rîvnit la viața de fiare a unor varvari cum ne numiți voi. C. PETRESCU, R. DR. 10. ◊ (Adjectival) Ocărîndu-se și hiritisindu-se în cea mai varvară harababură de graiuri și de seminții. C. PETRESCU, A. R. 9. – Accentuat și: várvar.

VARVÁR, -Ă, varvari, -e, s. m. și f. (Înv.) Barbar. – Ngr. varvaros.

vàrvar a. și m. barbar: taci, varvarule! AL. [Gr. mod.].

VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

vârfar [At: TDRG / V: (reg) ~for sn, ~rvar (Pl și: ~vari) snm, ~rvariu sn, ~rvor sn / Pl: ~e, ~i / E: vârf + -ar] 1 sn (Pop) Țăpoi cu care se așază fânul în vârful stogului Si: (reg) vârfor2 (5). 2 sn (Reg) Vârf (24) la stog, la claie etc. 3 sm (Mol) Persoană care clădește vârful (24) la stog, la claie etc. 4 sn (Pop) Vârf (1) de munte. 5 sn (Mol) Creștetul capului. 6 sn (Reg) Trunchi de copac care alunecă pe uluc cu vârful înainte. 7 sn (Mar; csnp) Partea groasă a unui buștean. 8 sn (Trs) Parte superioară a unei plante textile (cânepă sau in) din care se obțin fibre de calitate inferioară Si: (îrg) vârfare (5), (reg) vârfor2 (3). 9 sn (Trs; pex) Material textil obținut din vârfar (8) Si: (îrg) vârfare (6), (reg) vârfor2 (4).

VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

VÎRFÁR, vîrfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate ajunge în vîrful stogului. Am nevoie de un țăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar. SADOVEANU, la CADE. 2. Vîrf de munte. (Atestat în forma vîrvar) În fund, de la apus spre răsărit, se înșiră, ca niște sentinele, uriașele vîrvare. VLAHUȚĂ, R. P. 70. – Variantă: vîrvár s. n.

VÂRFÁR ~e n. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte. /vârf + suf. ~ar

vârvàr n. Mold. țăpoiu mare la clădirea stogului. [Tras din vârv].

vîrfár n., pl. e. Furcă lungă de format vîrfu clăiĭ. – În nord vîrvar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

várvar adj. m., s. m., pl. várvari; f. sg. várvară, pl. várvare

arată toate definițiile

Intrare: varvar
varvar adjectiv
  • pronunție: varvar, varvar
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varvar
  • varvarul
  • varvaru‑
  • varva
  • varvara
plural
  • varvari
  • varvarii
  • varvare
  • varvarele
genitiv-dativ singular
  • varvar
  • varvarului
  • varvare
  • varvarei
plural
  • varvari
  • varvarilor
  • varvare
  • varvarelor
vocativ singular
plural
Intrare: Varvar
Varvar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Varvar
Intrare: Varvar
Varvar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Varvar
Intrare: vârfar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfar
  • vârfarul
  • vârfaru‑
plural
  • vârfare
  • vârfarele
genitiv-dativ singular
  • vârfar
  • vârfarului
plural
  • vârfare
  • vârfarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârvar
  • vârvarul
  • vârvaru‑
plural
  • vârvare
  • vârvarele
genitiv-dativ singular
  • vârvar
  • vârvarului
plural
  • vârvare
  • vârvarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vârvar
vârvar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vârvăr
vârvăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

varvar

etimologie:

vârfar vârvar

  • 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Am nevoie de un țăpoi de cele lungi pentru vîrfuri, un vîrfar. SADOVEANU, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 2. Vârf de munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • În fund, de la apus spre răsărit, se înșiră, ca niște sentinele, uriașele vîrvare. VLAHUȚĂ, R. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vârf + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX