vărlan sn vz vârlan

vârlan, ~ă [At: POLIZU / V: (îvr) văr~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vârlav] 1 sm (Iht; Mun; Mol) Țipar¹ (Misgurnus fossilis). 2 sm (Iht; Mun; Mol) Molan¹ (Noemacheilus barbatulus barbatulus). 3 sm (Iht; îdt) Anghilă (Anguilla anguilla). 4 sm (Iht; îvr) Porcușor (Gobio gobio obtusirostris). 5 sms (Reg; euf) Drac (1). 6-7 sm, a (Olt; Mun) (Om sau animal) viguros (1) și, totodată, agil, sprinten. 8 sm (Reg) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost.

virlan sn vz vârlan

vîrlan, -ă s.m., adj. 1 s.m. (iht.; reg.) Numele a două specii de pești mărunți: a) țipar (Misgurnus fossilis); molan (Noemacheilus barbatulus). 2 adj., s.m. (reg.) (Om sau animal) viguros, în putere, iute în mișcări. • pl. -i, -e. /cf. vîrlav.

vârlan m. Zool. grindel. [Cf. vârlugă].

vîrlán m. (vsl. vrŭlŭ, bg. vŭrl, violent, ĭute, adică „vioĭ”. V. azvîrl). Un pește mic (10 c.m.) și vioĭ cu trup cilindric înrudit cu țiparu, cu care se și confundă (cobitis barbátula). – Se numește și grindel, moĭnă, molan și molete.

VÂRLAN s. v. grindel, molan.

vîrlan s. v. GRINDEL. MOLAN.

Varlan v. Varlaam I 4.

Vărlan v. Varlaam I 5.

Vîrlan v. Varlaam I 6.