3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

varcă sf [At: DAMÉ, T. 126 / Pl: vărci / E: ngr βάρκα] (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, folosită la pescuit.

vârcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 19r/32 / V: (reg) ~rgă / Pl: ~rci / E: srb vrka] 1 sf (Mpl) Dungă apărută pe piele, cu aspect de echimoză sau de umflătură, cauzată de o lovitură, mușcătură, înțepătură etc. 2 sf (Pex) Trăsătură alungită pe o suprafață, vizibilă datorită diferenței de culoare sau a existenței unor adâncituri și proeminențe. 3 av (Reg; îe) A se ține ~ (după cineva) A însoți (pe cineva) pretutindeni. 4 sf (Mol; Trs) Cută (la haină).

vîrcă s.f. (mai ales la pl.) Dungă apărută pe piele în urma unei lovituri (puternice), a unei mușcături, înțepături etc. avînd aspectul unei echimoze sau al unei umflături. Gîrbaciul... lasă răni adînci, vîrci și brazde (CE. PETR.). • pl. vîrci. /<srb. vrka.

VÎ́RCĂ, vîrci, s. f. (Regional) Dungă, vîrstă2. ♦ Apoi și-a pus tacticos mănușile dumisale galbene cu vîrci negre și a plecat. POPA, V. 231. ◊ Semn lăsat de o lovitură cu varga, cu biciul. Au vîrfuri de plumbi Și lasă răni adînci, vîrci și brazde. C. PETRESCU, A. R. 194.

VẤRCĂ, vârci, s. f. (Reg.) Dungă, vârstă2.

VÂRCĂ ~ci f. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); dungă; vârstă. /<bulg. vărga

VÎRCĂ s.f. (Mold., Olt., Ban.) Umflătură a pielii. A: Țînțarii. . . au scos vîrci preste tot trupul. DOSOFTEI, VS. B: Această cumplită boală. . . curat să zicem nu iaste altceva fără numai o vîrcă la mate si o rănire. MD1, 146v. C: Vĕrkĕ. Vibex. AC, 377. Etimologie: bg. vărga.

varcă f. luntre de pescar (se aude în Tutova, Constanța). [Gr. mod. VARKA, barcă].

vî́rcă f., pl. ĭ (poate d. bg. *vŭrvka, d. vŭrva, sfoară). Est. Dungă lăsată de lovitura bicĭuluĭ saŭ a vergiĭ: l-a bătut pînă ce ĭ-aŭ rămas vîrcĭ pe spinare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRCĂ s. v. dungă, linie, vargă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîrcă (-ci), s. f.1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

várcă, vărci, s.f. (înv. și reg.) luntre, barcă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VARCA 1. – b. (Cat mold II); – toponim din antroponim: fîntîna Varcei (16 A I 363). 2. Vărcan t. olt. în satul Buzduc. 3. Cf. Vraca, artist dram.

Intrare: Varca
Varca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Varca
Intrare: varcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varcă
  • varca
plural
  • vărci
  • vărcile
genitiv-dativ singular
  • vărci
  • vărcii
plural
  • vărci
  • vărcilor
vocativ singular
plural
Intrare: vârcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcă
  • vârca
plural
  • vârci
  • vârcile
genitiv-dativ singular
  • vârci
  • vârcii
plural
  • vârci
  • vârcilor
vocativ singular
plural

vârcă

etimologie: