4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.

va2 sf [At: MARIAN, Î. 47 / Pl: ~ne, (reg) văni, vene / E: ger Wanne] 1 Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe Si: albie1 (1), cadă (2), (pop) scaldă, scăldătoare, (reg) balie, copaie (1), covată (1), (Trs) vandăl (1), (îrg) feredeu (2). 2 Cadă în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale.

va1 sf [At: NOM. PROF. 27 / Pl: ~ne / E: fr vanne] 1 (Teh) Dispozitiv al unui robinet care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid Si: obturator. 2 (Pex) Robinet. 3 (Reg) Poartă1 la zăgazul unui râu pe unde ies plutele1.

vană2 s.f. Dispozitiv de deschidere, de închidere sau de reglare a circulației unui lichid într-o conductă, montat pe traseul sau la capătul acesteia. ♦ Ext. Robinetul împreună cu dispozitivul. • pl. -e. / <fr. vanne.

vană1 s.f. 1 Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe; cadă. 2 (tehn.) Cadă în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale. • pl. -e, (reg.) văni. /<germ. Wanne.

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat (mai rar pentru spălat rufe). Iau un ciubăr, o vană sau o covată mare, toarnă într-însa apa din căldare. MARIAN, Î. 47. 2. Dispozitiv montat în interiorul robinetelor și servind la deschiderea sau întreruperea circulației fluidului; p. ext. robinetul împreună cu acest dispozitiv; sertar (2).

VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne)

VÁNĂ ~e f. 1) vas special (adânc și lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulația apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

van1 sn [At: DN2 / Pl: ? / E: fr van] (Frr) Trăsură închisă care servește la transportul cailor de curse.

van2, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 369 / Pl: ~i, ~e / E: lat vanus, -a, -um, it vano cf fr vain] 1 Zadarnic. 2 Iluzoriu. 3 Neîntemeiat. 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în zadar. 6 (Înv; d. oameni) Vanitos (1).

van2, -ă adj. Care este zadarnic, inutil, fără rost. Plîngă poeții poema vană (BACOV.). ◊ Loc.adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Care este neîntemeiat, fară sens, iluzoriu. Speranțe vane îi treceau prin gînd. • pl. -i, -e. /<lat. vanus, -a, -um, it. vano; cf. fr. vain.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livresc) Zadarnic, inutil, fără rost. Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba, fără rost. În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~.În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano

van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM.

*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne

arată toate definițiile

Intrare: Vană
Vană nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vană
Intrare: vană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • va
  • vana
plural
  • vane
  • vanele
genitiv-dativ singular
  • vane
  • vanei
plural
  • vane
  • vanelor
vocativ singular
plural
Intrare: vană (vas)
vană (vas)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: van (adj.)
van1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • van
  • vanul
  • vanu‑
  • va
  • vana
plural
  • vani
  • vanii
  • vane
  • vanele
genitiv-dativ singular
  • van
  • vanului
  • vane
  • vanei
plural
  • vani
  • vanilor
  • vane
  • vanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

van (adj.)

  • 1. rar Fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inutil zadarnic (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31.
      surse: DLRLC
    • Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.
      surse: DLRLC
    • O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73.
      surse: DLRLC
    • Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În van = în zadar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degeaba attach_file 3 exemple
      exemple
      • În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81.
        surse: DLRLC
      • În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71.
        surse: DLRLC
      • În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care nu are un temei real.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: iluzoriu neîntemeiat attach_file 3 exemple
      exemple
      • Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64.
        surse: DLRLC
      • Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265.
        surse: DLRLC
      • Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.
        surse: DLRLC

etimologie:

vană

etimologie: