3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

van2, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 369 / Pl: ~i, ~e / E: lat vanus, -a, -um, it vano cf fr vain] 1 Zadarnic. 2 Iluzoriu. 3 Neîntemeiat. 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în zadar. 6 (Înv; d. oameni) Vanitos (1).

van1 sn [At: DN2 / Pl: ? / E: fr van] (Frr) Trăsură închisă care servește la transportul cailor de curse.

van1 s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. • pl. -e. /<engl., fr. van.

van2, -ă adj. Care este zadarnic, inutil, fără rost. Plîngă poeții poema vană (BACOV.). ◊ Loc.adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Care este neîntemeiat, fară sens, iluzoriu. Speranțe vane îi treceau prin gînd. • pl. -i, -e. /<lat. vanus, -a, -um, it. vano; cf. fr. vain.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livresc) Zadarnic, inutil, fără rost. Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba, fără rost. În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~.În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano

van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM.

*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van.

Van-Dyck (Antoniu) m. (cit. Van-daik), celebru pictor și gravor flamand; portretele sale sunt capodopere admirabile (1599-1641).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

van (livr.) adj. m., pl. vani; f. va, pl. vane

!van (în ~) loc. adj., loc. adv.

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vană, pl. vane

van adj. m., pl. vani; f. sg. vană, pl. vane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.

VAN adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Van, -a, -ă, -ea v. Ioan V B 4 și VII A 1.

Intrare: Van
nume propriu (I3)
  • Van
Intrare: van (adj.)
van1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • van
  • vanul
  • vanu‑
  • va
  • vana
plural
  • vani
  • vanii
  • vane
  • vanele
genitiv-dativ singular
  • van
  • vanului
  • vane
  • vanei
plural
  • vani
  • vanilor
  • vane
  • vanelor
vocativ singular
plural
Intrare: van (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • van
  • vanul
  • vanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • van
  • vanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

van, vaadjectiv

  • 1. rar Fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. DLRLC
    • format_quote Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. DLRLC
    • format_quote O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. DLRLC
    • format_quote Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. DLRLC
    • 1.1. Care nu are un temei real. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
      • format_quote Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. DLRLC
      • format_quote Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. DLRLC
      • format_quote Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În van = în zadar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: degeaba
      • format_quote În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. DLRLC
      • format_quote În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. DLRLC
      • format_quote În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. DLRLC
etimologie:

vansubstantiv neutru

  • 1. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.